Lagărul de ostatici de la Mănăstirea Tismana. În Primul Război Mondial, cel mai vechi lăcaş de cult din Muntenia a fost un centru al terorii
0Mănăstirea Tismana, din judeţul Gorj, cel mai vechi lăcaş de cult din Ţara Românescă, a fost transformată în închisoare în perioada ocupaţiei germane şi austro-ungare din Primul Război Mondial.
Aici au fost închişi românii care au luptat pentru eliberarea de sub ocupaţia străină şi realizarea Marii Uniri. „Zidurile care o înconjurau îi dădeau alura unui castel medieval, uşor de apărat de pe metereze, dar greu de evadat înspre exterior. Probabil acesta a fost unul dintre raţionamentele aducerii ostaticilor de către ocupanţi, recte «a persoanelor suspecte de activitate favorabilă Armatei Române şi atitudine duşmănoasă faţă de armata germană». Între 1 Mai - 6 Octombrie 1917, în lagărul de la Tismana, au fost închişi peste cincizeci de intelectuali olteni care locuiau în Turnu Severin, Calafat, Corabia, Târgu Jiu, Caracal, Râmnicu Vâlcea şi Craiova, adică în mai toate oraşele sau reşedinţele de judeţ din Oltenia“, arată istoricul Gabriel Sarcină.
Cei care au fost arestaţi în Drobetra Turnu Severin au fost duşi pe jos până la Mănăstirea Tismana, însoţiţi de escorte, pentru a fi desconsideraţi. Unii dintre cei care au fost deţinuţi la Tismana au fost eliberaţi. Mai târziu, unii au fost eliberaţi, iar alţii au fost eliberaţi, transferaţi în Bulgaria în localităţile Troian şi Filipopoli.
Transportaţi la Drobeta Turnu Severin, la procesul partizanilor învăţătorului Victor Popescu
În vara anului 1917, zece dintre deţinuţii de la Mănăstirea Lainici au fost duşi să vadă sentinţa de condamnare la moarte a unor partizani consuşi de învăţătorul Victor Popescu. Acţiunea avea ca scop descurajarea celor care mai doreau să se opună ocupaţiei străine.
„La 11 iulie 1917, zece persoane dintre arestaţii din lagărul de la Mănăstirea Tismana - între care şi profesorul severinean I.Şt. Paulin - au fost transportaţi la Turnu Severin ca să asiste la aplicarea sentinţei de condamnare la moarte a celor zece martiri, acuzaţi că au sprijinit grupul condus de învăţătorul-erou Victor Popescu“, menţionează istoricul.
Comandantul suprem militar, la Tismana
Unii dintre prelaţii de la Tismana, cum ar fi părintele Inocenţiu sau arhimandritul Ianuarie Popescu, au încercat să-i ajute pe ostatici.
Istoricul Sarcină susţine că a descoperit la Mănăstirea Tismana semnătura feldmareşalul Mackensen General Felden, conducătorul trupele germane. „Surprinzător pentru unii dintre noi, într-un Registru de vizitatori al Mănăstirii Tismana găsim o adnotare, datată 15 mai 1918, care poartă semnăturile mai multor ofiţeri germani şi austro-ungari între care se detaşează cea a lui Mackensen General Felden, nimeni altul decât comandantul suprem militar din timpul ocupaţiei germane. Oare ce căuta feldmareşalul August von Mackensen la Tismana? Să inspecteze lagărul sau să admire mirificul lăcaş de cult de la Tismana(!)?“.
Plăci comemorative, la Mănăstirea Tismana
După încheierea Marelui Război, la Mănăstirea Tismana au fost ridicate două plăci comemorative aflate la intrare, chiar de sub clopotniţă, cu numele celor care pe parcursul anului 1917 au stat închişi aici. Unii dintre ei au revenit la Tismana în primii ani interbelici şi au lăsat mai multe însemnări.