Concluzia dură a producătorilor români de trufandale: „Nu avem nevoie de fonduri europene, dar să ne lase piețele în pace” FOTO

Trufandalele de primăvară au ajuns pe mesele românilor. Piețele sunt pline de salată, ceapă verde, usturoi, ridichi și pătrunjel, însă, ca în fiecare an, țăranii care trudesc pământul rămân cu un gust amar când fac bilanțul.

În bazinul legumicol Băleni se lucrează la foc automat pentru a culege/sorta marfa. Cele care îți iau ochii sunt, bineînțeles, ridichile, ceapa verde și salata. Verdețurile au crescut frumoase și gustoase în solariile legumicultorilor.

„Nu mai putem de mijloc și picioare”

Sute de familii din Băleni duc tradiția legumiculturii din generație în generație, dar este tot mai greu. Țăranii sunt îngenuncheați de importurile masive și de calitate îndoielnică și vor măsuri urgente.

„E grea agricultura. Tineretul care vrea să plece la drum cu agricultura se descurcă foarte greu. Dacă cei care vor să se apuce acum de agricultură nu au în spatele lor pe cineva care a mai făcut asta, părinți, bunici și nu au nici bani, nu răzbesc. Am lucrat și în străinătate și știm cum e. La noi în țară ziua muncim și noaptea vindem. Nu mai avem viață. Am ajuns la 48 de ani și nu mai putem de mijloc și picioare, dar asta am învățat din strămoși și asta facem. Nu sunt satisfacții, pentru că multă marfa e importantă și a noastră se strică. Vine marfă din Polonia, Bulgaria, Turcia, Grecia, Germania. Ca să supraviețuim și să putem să ridicăm țara, trebuie neapărat să stopăm intrarea legumelor din alte țări”, spune Magda Cristian, legumicultoare din Băleni, jud. Dâmbovița.

Doamna Magda a plantat roșiile și ardeii pentru perioada următoare. Ridichile le-a dat cu 3,5 lei kilogramul. A mai avut la vânzare ceapă verde, leuștean și salată produsă în solar și s-a deplasat pentru asta în două piețe, respectiv Voinești și Băicoi.

A renunțat la producția din câmp, pentru că sunt foarte mari cheltuielile și nu câștigă mai nimic. În câmp a pus grâu pe un hectar și pe un pogon a semănat porumb. În schimb, se bazează pe producția din solarii, care se întind pe o suprafață de peste 2.000 de mp.

„Nu avem nevoie de fonduri europene”

Cheltuielile sunt însă extrem de ridicate, iar profitul aproape că nu există.

„Un solar de ridichi ne-a costat anul acesta 4.500 de lei și am scos 5.500 de lei. Cu ce m-am ales? Spuneți dumneavoastră dacă e rentabil. În agricultură trăim doar că să supraviețuim și să ne plătim facturile. Nu mai punem la socoteală munca noastră și curentul pe care l-am folosit la udat și toate cele. Am lucrat în Spania 13 ani. Acolo statul plătește subvenții importante pentru producători. La noi vin taxe, impozite, controale. Nu avem nevoie de fonduri europene, să ne lase piețele de desfacere în pace, să vină toată lumea. Vrem să ne dezvoltăm pe cârca noastră. Lăsați piețele la liber să vină toți țăranii, să fie taxate la zi tarabele”, spune, mâhnită, producătoarea.