Ţiganul din Sibiu ajuns şeful cerşetorilor în Bucureştiul interbelic. Dumitru Zoltan îşi exploata până şi soţia şi cei şapte copii

Dumitru Zoltan, poreclit „regele cerşetorilor bucureşteni”, era un sibian aciuat prin Bucureşti, care a ajuns să-i conducă pe toţi cerşetorii din Capitală în perioada interbelică. Chiar şi nevasta sa şi cei şapte copii erau trimişi la cerşit de către Zoltan Dumitru.

Perioada interbelică a fost conform multora una dintre cele mai bune perioade din istoria ţării noastre. În acest interval mai mulţi oameni de cultură au reuşit să se afirme, în ţară domnea democraţia, deşi cu multe lipsuri, însă din punct de vedere social, situaţia era una deplorabilă, iar economia avea probleme grave.

În Bucureşti-ul interbelic şi-au făcut apariţia mai multe persoanje, care mai de care mai controversate. Printre acestea se numără şi Dumitru Zoltan cunoscut drept „Regele cerşetorilor bucureşteni”.

Cerşetoria era o problemă gravă a societăţii interbelice. Peste tot existau cerşetori, unii mai liniştiţi, alţii mai agresivi. La fiecare colţ de stradă sau în faţa fiecărei clădiri importante stăteau de dimineaţa şi până seara persoane ce apelau la mila trecătorilor.

Dumitru Zoltan era un crescător de cai de prin zona Sibiului. Acesta avea o clădire în mahalaua denumită „groapa Floreasca”, unde în prezent se află Parcul Floreasca. Acolo, „Regele cerşetorilor bucureşteni” adăpostea copii bolnavi, cu tot felul de handicapuri, bătrâni rămaşi fără casă sau tot felul de indivizi care mai de care mai dubioşi.

Zoltan, care avea legătură cu mai toţi infractorii din Bucureştiul interbelic, era căsătorit şi avea şapte copii. Deşi cerşetorii îi aduceau o sursă de venit destul de bună, el nu ezita să meargă împreună cu familia pentru a apela la mila trecătorilor.

„Faimosul stăpân al cerşetorilor din Bucureşti, Regele Mizerabililor, după bănuielile unora schiloditor de copii furaţi pentru a le exploata infirmitatea; omul înnărăvit în ticăloşie, răzvrătit împotriva tuturor, înrăit de alcool şi pervertit de prigoana societăţii”, aşa era descris Dumitru Zoltan de către jurnalistul Dinu Dumbravă în numărul din 9 aprilie 1931 al revistei „Realitatea Ilustrată”.

Pentru a intra îl legătură cu Zoltan, Dinu Dumbravă s-a deghizat în cerşetor şi a mers la cocioaba „Regelui cerşetorilor bucureşteni”. După ce au mâncat bine şi au băut, Dumitru Zoltan i-a povestit că se ocupa în Sibiu cu vânzarea şi cumpărarea de cai, însă a trebuit să renunţe la meseria de geambaş după ce a fost prins la furat de cai.

Acesta a venit în Bucureşti, s-a căsătorit şi a făcut şapte copii, după care a început să racoleze cerşetori, pe care îi adăpostea într-o clădire pe care o deţinea.
„Zoltan Dumitru, posesorul celui mai formidabil cazier al triajului vagabonzilor din Bucureşti — omul veşnic înghesuit de cei puşi să oprească întinderea mânei pe stradă. Zoltan, starostele mizeriei, a cărui căutătură piezişe, îmbrumată de permanenta beţie, nu se înduioşa în faţa nici unei suferinţe fiindcă tronul lui se înălţa pe tentaculele ei”, mai arăta Dinu Dumbravă.

Jurnalistul bucureştean a fost aproape de a încasa o corecţie fizică soră cu moartea după ce Dumitru Zoltan şi-a dat seama că nu este cerşetor, însă Dumbravă a scăpat teafăr după ce a scos din buzunar un revolver pentru care nu avea niciun fel de autorizaţie.

Alte ştiri pe această temă:

Povestea stranie a „călugărului” alungat de la poarta mănăstirii lui Arsenie Boca. Studentul dat afară de la Teologie după un scandal sexual a ajuns cerşetor

Jandarmul care converteşte dramele de la serviciu în versuri. Cum au ajuns nebunii străzilor şi cerşetorii personaje de poezie

Zeci de cerşetori, minori nesupravegheaţi şi migranţi, găsiţi de poliţiştii de la Transporturi în ultimele două zile în gări şi în trenuri