Povestea moldovenilor care au ajuns nobili austro-ungari, apoi au fugit în Germania şi în Canada din cauza persecuţiilor comuniştilor
0Familia de boieri Wassilko de Serecki provine din Bucovina. Membrii acestei familii au devenit nobili ai Imperiului Austro–Ungar, obţinând funcţii politice importante în cadru imperiului. După cel de-al Doilea Război Mondial, persecuţiile comuniştilor i-au făcut pe membrii familiei Wassilko să plece în Germania şi Canada.
Familia Vasilco este o familie de boieri moldoveni proveniţi din Bucovina care îşi are rădăcinile în Rusia. În perioada în care Bucovina a devenit teritoriu al Imperiului Habsburgic, numele familiei Vasilco a fost schimbat în Wassilko de Serecki, iar membrii ei au devenit nobili numiţi conţi. ”Chiar dacă au fost numiţi conţi ai întregului imperiu austriac, membrii familiei Wassilko de Serecki au apărat interesele românilor, ei simţind în continuare că sunt parte al acesui popor”, a declarat istoricul Ilie Gliga.
Apariţia familiei în Moldova coincide cu descălecatul lui Pancu, în satul ce în prezent se numeşte Panca şi este parte a regiunii Cernăuţi, din nordul Bucovinei. Conform istoricului Teodor Bălan, cel mai mic dintre copii lui Pancu, Luca, a avut doi fii, Şerbco şi Stan, care au fost boieri de încredere ai domnitorului Alexandru cel Bun. Pentru ajutorul oferit acestuia, voievodului moldovean le-a acordat, la începutul anului 1428, mai multe teritorii de pe valea superioară a Siretului, ei întemeind satele Lucavăţ şi Panca, din regiunea Cernăuţi.
Din urmaşii lui Luca, fiului lui Pancu provine neamul Lucovăţ – Cazacu, Căzăcescu, Lukawiecki, Wassilko – Lukawiecki, Wassilco. La începutul anului 1676, verii Vasile şi Gavril Căzăcescu au devenit pani (nobili polonezi) din ordinul regelui polonez Ioan Sobieski, numele lor fiind schimbat în Gabriel Lukawiecki, respectiv Basil Lukiawiecki. Istoricul Teodor Bălan arată că din 1681, verii Lukawiecki au obţinut şi titlul de mari boieri moldoveni.
Basil Lukawiecki a avut trei copii, un fiu şi două fiice. Ion, urmaşul lui Basil, a avut un băiat pe nume Alexandru, care a trăit între 1717 şi 1787 şi care este strămoşul tuturor membrilor acestei familii aflaţi astăzi în viaţă. El a avut cu soţia sa Maria, cinci fete şi trei băieţi.
Pe 17 februarie 1788, cei trei fii ai lui Alexandru, Nicolae, Vasile şi Ştefan, au fost înnobilaţi de Iosif al II-lea, împăratul Imperiului Roman, care le-a oferit titlul de cavaleri.
Pe 14 iulie 1855, Iordachi baron Wassilko de Serecki, fiul lui Vasile, a fost numit baron de către împăratul Franz Joseph al Austriei, titlul de baron fiind valabil doar pentru el şi urmaşii săi legali. Baronul Iordachi a avut şapte copii, patru feciori şi trei fete. Dacă Mihai şi George au murit de tineri, cel care a dus numele mai departe a fost Alexandru baron Wassilko de Serecki.
Pe 24 februarie 1867, Alexandru baron Wassilko de Serecki a devenit membru în Camera Superioară a Imperiului Austriac, fiind timp de 13 ani singurul reprezentant al Bucovinei acolo. În 1870, acesta a obţinut calitatea de mareşal al Ducatului Bucovinei. Alexandru a fost cel care a susţinut extinderea reţelei de cale ferată pentru a fi folosită în transportul lemnului.
Alexandru baron Wassilko de Serecki (1827 - 1893) - mareşal al Ducatului Bucovinei. FOTO www.snipview.com
Alexandru baron Wassilko de Serecki a avut patru fii: Gheorghe, Ştefan, Alexandru şi Victor. Contele Gheorghe a fost cel care a dus tradiţia familiei mai departe, el fiind membru în Camera Superioară a Imperiului Austro – Ungar şi mareşal al Ducatului Bucovinei. După Primul Război Mondial, Contele Gheorghe Wassilko de Serecki a ajuns deputat al Parlamentului României, deţinând chiar şi funcţia de vicepreşedinte al senatului.
Contele Ştefan a avut unele funcţii politice în imperiul austriac, după care s-a reprofilat în scriitor de cărţi de bridge.
Contele Alexandru a ales să fie cadru militar. După ce a luptat în Primul Război Mondial de partea austriecilor, fiind agent secret pe timpul Imperiului Habsburgic, din 1918, Alexandru a fost numit ofiţer în Armata Română. Acesta a murit în 1920 la Bârlad.
Contele Victor a fost şi el militar în armata austro – ungară, însă şi acesta a renunţat la cariera militară şi a devenit cleric ortodox român la Viena. Victor a decedat pe 1934, la Cernăuţi. Fiul său Iancu a murit în 1942, într-un lagăr din Uniunea Sovietică, după ce a fost capturat în 1940, odată cu invadarea Bucovinei de către armata sovietică.
Din cauză că erau persecutaţi de comunişti, membrii familiei Wassilko au ales că părăsească România, astfel că mare parte a familiei trăieşte în prezent în Canada şi Germania.