Greşelile pe care le fac părinţii copiilor cu diabet. Sfaturi obligatorii pentru a trata ca la carte un micuţ suferind de această boală - sfaturile medicilor
0„O dietă adecvată contribuie la obţinerea şi menţinerea controlului glicemic, a unei stări generale de sănătate normale, a unui ritm normal de creştere si dezvoltare si a unei greutăţi corporale corespunzătoare”, a declarat doctorul sucevean Claudiu Cobuz. Acesta a precizat că alimentaţia unui copil diagnosticat cu diabet zaharat trebuie să fie asemănătoare cu cea a copilului nediabetic.
Obiectivele tratamentului diabetului zaharat la copil şi adolescent, sunt imediate şi la distanţă. Imediat tratamentul trebuie să asigure copilului o viaţă cât mai normală, să nu-i umbrească pe cât posibil copilăria şi bucuria de a trăi. La distanţă, tratamentul trebuie să permită o creştere şi dezvoltare normală, să asigure o bună integrare psihosocială şi profesională, să evite apariţia complicaţiilor cronice. Din aceste considerente tratamentul diabetului se instituie imediat şi trebuie să ducă la un echilibru perfect şi de durată.
În baza achiziţiilor teoretice, experimentale şi clinice, tratamentul diabetului zaharat însumează patru elemente, aşa cum susţine doctorul Claudiu Cobuz:
1. Substituţia insulinică (insulinoterapia), în majoritatea cazurilor prin injecţii multiple sau infuzie subcutanată de insulină prin pompa de insulină, cu adaptarea la domiciliu a dozelor, în funcţie de rezultatele autocontrolului; 2. Alimentaţia dietetică echilibrată şi adaptată vârstei, fracţionată în 5- 6 mese pe zi, al căror orar trebuie respectat cu stricteţe; 3. Exerciţii fizice efectuate regulat, minimum trei reprize a câte 30 de minute pe săptămâna, ideal 30 minute pe zi; 4. Educaţia medicala specifică, accesibilă atât copilului şi familiei acestuia cât şi mediului social în care activează copilul.
Insulinoterapia vizează înlăturarea simptomelor şi obţinerea unui control glicemic cât mai bun şi de durată. Stabilirea regimului insulinic va ţine cont de: vârsta copilului, programul şcolar, nivelul intelectual al familiei şi de posibilităţile de efectuare a autocontrolului. Regimul cu injecţii multiple presupune administrarea de insulină prandială cu acţiune rapidă sau scurtă, la mesele principale, la care se asociază insulina cu acţiune prelungită.
Infuzia subcutanată continuă de insulină, realizată cu pompa de insulină. Avantajul major al pompei de insulină îl constituie folosirea unui singur tip de insulină, cu posibilitatea descărcării de către pompă a unor doze mici, ce pot fi modificate de la o oră la alta şi care se suprapun creşterilor sau scăderilor fiziologice ale glicemiei, determinate de oscilaţii ale hormonilor de contrareglare. În plus pompa permite administrarea unui bolus de insulină înainte de fiecare masă principală, al cărei orar nu mai trebuie respectat cu stricteţe, datorită existenţei ratei bazale.
Folosită corect pompa de insulină se apropie foarte mult de modelul fiziologic al secreţiei de insulină. Dozele zilnice de insulină nu sunt fixe, ci prezintă variaţii fiind necesare măsuri repetate ale glicemiei şi ajustări frecvente. Frecvenţa determinării glicemiei trebuie adaptată regimului insulinic, vârstei şi stabilităţii bolii. Numărul determinărilor trebuie să fie cel puţin egal cu cel al injecţiilor de insulină.
„O dietă adecvată contribuie la obţinerea şi menţinerea controlului glicemic, a unei stări generale de sănătate normale, a unui ritm normal de creştere si dezvoltare si a unei greutăţi corporale corespunzătoare. Principiile generale ale alimentaţiei în diabetul zaharat sunt: să fie asemănătoare cu cea a copilului nediabetic, numărul şi compoziţia meselor trebuie să fie constante de la o zi la alta, planificarea alimentaţiei în corelaţie cu schema de insulinoterapie şi respectarea orarului meselor şi gustărilor, pentru a preveni variaţiile glicemice mari, individualizarea dietei fiecărui copil, în raport cu vârsta, sexul şi activitatea fizică, satisfacerea apetitului, gustărilor şi preferinţelor, proporţie optima a principiilor nutritive cu conţinut crescut de fibre alimentare şi atitudine prudentă faţă de zahăr, permis numai în caz de hipoglicemie şi uneori, când controlul glicemic este foarte bun, sub formă de dulciuri în cantităţi mici şi la sfârşitul prânzurilor mixte”, doctorul Claudiu Cobuz, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, din Suceava.
Pe parcursul evoluţiei bolii, din modul de abordare a problemelor copilului cu diabet zaharat se disting mai multe modele comportamentale ale familiei:
- părinţii hiperprotectori, preiau în totalitate sarcina supravegherii bolii, înlătură şi resping orice iniţiativă a copilului, care devine total dependent de familie;
- părinţii perfecţionişti, care urmează în mod rigid regulile impuse, sunt inflexibili, stresaţi şi stresanţi, pentru copil. Aceştia citesc tratate întregi despre diabetul zaharat şi consultă mai mulţi medici, din dorinţa de nu omite nici un amănunt despre îngrijirea bolii;
- părinţii permisivi, care permit orice capriciu al copilului şi pot uneori perseveră în greşeli;
- părinţii pasivi, resemnaţi, ce admit boala ca fiind iremediabilă şi sunt cel mai puţin cooperanţi;
- părinţii toleranţi-flexibili (ideali): sunt complianţi, înţeleg şi rezolvă corect problemele cu care se confruntă familia şi copilul lor, adaptându-şi sistemul de viaţă, fără a resimţi aceasta ca o povară.
„Familia ideală este aceea care îşi regăseşte echilibrul emoţional şi în care ambii părinţi sunt implicaţi în mod activ în tratarea bolii”, a concluzionat doctorul Claudiu Cobuz.
Alte ştiri pe această temă:
Simptome neştiute ale diabetului.Află la ce trebuie să fii atent!
Vaccinul contra tuberculozei ar putea fi eficient în prevenirea diabetului de tip 1