Domnitorii care s-au transformat în sfinţi ai românilor. Cum ne-au schimbat destinul Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu şi Neagoe Basarab
0Domnitorii Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu şi Neagoe Basarab au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română. Dacă primii doi au devenit sfinţi în anul 1992, Neagoe Basarab a ajuns între sfinţi abia în iulie 2008.
În calendarul ortodox român au ajuns, de-a lungul timpului, trei domnitori care au condus destinele ţărilor româneşti. Dacă la 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat pe Ştefan cel Mare şi pe Constantin Brâncoveanu, la 9 iulie 2008, între sfinţi a ajuns şi Neagoe Basarab.
Ştefan cel Mare a domnit în Moldova între 1457 şi 1504. Când voievodul moldovean a fost canonizat, în anul 1992, multe voci au apărut şi au criticat decizia luată de Biserica Ortodoxă Română. Multe persoane au fost cele care au arătat că Ştefan cel Mare nu îşi merită numele de sfânt deoarece a avut mai multe soţii, cărora le-a fost infidel, având nenumăraţi copii din afara căsătoriilor.
Cei mai apropiaţi Bisericii consideră că Ştefan cel Mare a meritat să fie făcut sfânt deoarece a apărat Europa întreagă de otomanii cotropitori şi în cazul în care acesta nu s-ar fi împotrivit turcilor, în prezent, nu numai românii ci şi cetăţenii mai multor ţări europene ar fi în prezent musulmani. Pentru această bătălie continuă purtată cu Imperiul Otoman, Ştefan cel Mare a fost numit de Papa Sixt al IV-lea – ”atlet al creştinătăţii”, recunoscându-i-se astfel meritele pentru menţinerea creştinătăţii în Europa.
”Se spune că după fiecare luptă câştigată, domnitorul Ştefan cel Mare construia câte o biserică. Voievodul moldovean este considerat conducătorul român ce a ctitorit cele mai multe lăcaşuri de cult, 44 la număr. În plus, cronicarii au menţionat că înainte de a porni la război, atât Ştefan cel Mare, cât şi oştenii săi se spovedeau şi se împărtăşeau. Hainele era inscripţionate cu semnul crucii, iar pe steagurile de luptă erau pictate chipurile sfinţilor militari Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dimitrie”, a declarat istoricul sucevean Ilie Gliga.
Sfântul Ştefan cel Mare este sărbătorit la 2 iulie, dată la care la Mănăstirea Putna, prima sa ctitorie, unde este şi înmormântat, credincioşii se adună pentru a-l cinsti pe marele voievod moldovean.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu a stat pe tronul Ţării Româneşti din 1688 şi până în 1714. Acesta a fost căsătorit cu Marica, împreună cu care a avut patru băieţi Ştefan, Radu, Matei şi Constantin, precum şi şapte fete. În timpul celor 26 de ani de domnie, domnitorul a menţinut pacea în ţară, oprind totodată extinderea imperiilor ţarist şi otoman.
Constantin Brâncoveanu este cel care a înfiinţat Academia din Bucureşti, în clădirile de la fosta Mănăstire ”Sfântul Sava”. Turcii l-au acuzat pe voievodul muntean de trădare, după ce i-a sprijinit pe ruşi în războiul ruso – turc. Astfel, domnitorul Brâncoveanu şi membrii familiei sale au fost luaţi ostatici şi duşi la Constantinopol. El a fost unei adevărate torturi pentru a recunoaşte unde îşi ţinea averea uriaşă.
Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti canonizat de BOR
După ce a arătat unde îşi ţine averea, otomanii i-au cerut lui Brâncoveanu să renunţe la ortodoxie pentru a scăpa cu viaţă. Pentru că a refuzat acest lucru, la 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu a fost nevoit să vadă cu ochii săi cum cei patru băieţi ai săi au fost decapitaţi, după care şi el a avut aceeaşi soartă. Soţia lui Marica o reuşit să aducă o parte din rămăşiţele domnitorului şi a fiilor acestuia, rămăşiţe ce au fost îngropate la Biserica ”Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, lăcaş de cult ridicat de voievodul muntean.
Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi, sunt prăznuiţi în fiecare an, la 16 august.
Neagoe Basarab a decis destinele Ţării Româneşti între 1512 şi 1521. Acesta a făcut studii culturale la cea mai mare şcoală a vremii de la Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea. El a rămas cunoscut în istorie pentru construirea Mănăstirii Curtea de Argeş, una dintre cele mai impresionate lăcaşe de cult ridicate în România.
Voievodul muntean Neagoe Basarab a fost canonizat de BOR
Neagoe Basarab este cel care l-a adus pe călugărul Macarie la Mănăstirea Dealu din Târgovişte, unde acesta a tipărit, în 1508, primele cărţi de cult bisericesc de pe teritoriul României. Înainte de a muri, Basarab a scris un testament destinat fiului său Teodosie cunoscut ca şi ”Învăţăturile lui Neagoe către fiul său Teodosie”. În acest testament, domnitorul muntean a lăsat mai multe sfaturi creştine pentru fiul său, căruia îi explica cum ar trebui să fie un domnitor.
În luna iulie 2008, Neagoe Basarab a fost canonizat, el fiind prăznuit în fiecare an, la 26 septembrie.