Ziua în care devii un număr de identificare. Viața prin ochii a doi deținuți minori

Doi tineri condamnați pentru fapte grave, care își ispășesc pedepsele în Centrul de Detenție Craiova, le-au povestit câtorva zeci de adolescenți din sistemul de protecție socială cum au ajuns, din copii cu visuri, deținuți care visează la ziua când vor putea păși dincolo de poarta închisorii.

Tinerii, acum majori, și-au deschis sufletul în fața adolescenților invitați, la inițiativa Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Olt, în sala de ședințe a Consiliului Județean Olt. Alături de reprezentanții Centrului de Detenție Craiova, tinerilor care sunt îngrijiți în sistemul de protecție din Olt (fie în căsuțe de tip familial, fie în plasament la asistenți maternali) le-au mai vorbit: un psiholog, un reprezentant al serviciului de Probațiune, reprezentanți ai Poliției etc..

Libertatea începe cu o alegere, au aflat adolescenții, acest adevăr fiind comunicat către mii de elevi în cadrul campaniei „Prevenția anulează detenția” pe care Centrul pentru Detenție Craiova o desfășoară de trei ani în școlile din Dolj. Miercuri, 18 februarie 2026, campania a ajuns și în Olt.

„Din păcate s-au întâmplat și se întâmplă în continuare fapte pe care copii ca voi le fac fără să se gândească la consecințe. Ne întâlnim astăzi pentru că, așa cum cunoașteți și voi, un tânăr ca voi, de 15 ani, a fost omorât de un tânăr ca voi, de 13 ani (n. red. - cazul crimei din Cenei). Ne-am întâlnit pentru a discuta acest subiect serios, dar extrem de important pentru viitorul vostru, despre alegerile și consecințele alegerilor pe care voi le faceți. Sunteți într-o perioadă în care vă descoperiți, sunteți impulsivi, doriți să aparțineți unui grup de prieteni, doriți să fiți acceptați și reacționați de multe ori fără să gândiți la consecințe. Uneori considerăm că facem doar o greșeală dacă fumăm, dacă lovim, dacă înjurăm, dacă transmitem pe internet diverse fotografii ale prietenilor noștri, dar aceste greșeli pot fi fapte penale”, a precizat, în deschidere, directorul DGASPC Olt, Rădița Proșca.

Răspunderea penală începe la 14 ani, iar de la 16 ani este deplină, au mai aflat adolescenții. „Asta înseamnă că fapte precum furtul, agresiunea, distrugerea bunurilor altora, implicare în consum de droguri, distribuirea de imagini în mediul online, orice faptă violentă poate avea consecințe grave: dosar penal, măsuri educative, supraveghere”, a mai adăugat Piroșca.

„Vei fi percheziționat, dezbrăcat complet. E acel moment în care 50% din demnitatea ta va dispărea”

Până la momentul în care au putut asculta mărturiile celor doi tineri deținuți, cărora le-au pus și întrebări, adolescenții au aflat dintr-un film ce se întâmplă după pronunțarea sentinței.

„Când ajungi la poarta penitenciarului și ești preluat de ofițerii din cadrul penitenciarului, toate bagajele tale sunt date la control. Vei fi percheziționat, dezbrăcat complet. E acel moment în care 50% din demnitatea ta, dacă nu mai bine, 50% din orgoliul tău, va dispărea complet. E acel moment în care ești pus dezbrăcat cu fața la perete și percheziționat, inclusiv în posterior. E ceva greu de suportat, mai ales că nu ai mai fost pus în fața unui astfel de moment. E acel moment în care, pe bune, te simți ca un număr. Din acel moment tu nu mai ai un nume, ai un număr de identificare”, au aflat din mărturia video.

Le-au vorbit apoi reprezentanți ai Centrului de Detenție Craiova, precizându-le că centrul este un loc din care zilnic tineri ca ei, dar care au ales greșit, își doresc să plece cât mai repede.

„Internarea” în centrul de detenție este o perioadă în care educatori, asistenți sociali și psihologi încearcă să-i facă pe minorii condamnați penal să conștientizeze ce au făcut. Faptele lor, pe care majoritatea spun că nu le-ar mai face dacă ar avea posibilitatea să întoarcă timpul, afectează victima, familia victimei, dar și familia lor.

„Am întâlnit părinți care au fost distruși de faptele pe care le-au făcut copiii lor, dar sunt singurii care le rămân alături în perioada de detenție. Nu este anturajul, tot părinții sunt aceia care încearcă să-i sprijine și să-i înțeleagă”, a precizat unul dintre reprezentanții centrului.

„Am 22 de ani și sunt în centrul de detenție de 6 ani”

Primul dintre tinerii care le-a vorbit adolescenților își ispășește de șase ani pedeapsa în centru. A fost complice la o faptă foarte gravă, adolescenții aflând astfel că și pentru faptul că te afli în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, în anturajul nepotrivit, poți ajunge după gratii. Tânărul și-a transpus experiența într-un text realizat în cadrul unei activități din centru, pe care l-a citit emoționat. „Bogdan” este personajul prin care tânărul își povestește experiența.

„<Pas spre libertate>, scenariu de film. Doar că aici nu este vorba despre un film, este vorba de viața mea. Sunt oameni cărora le iese din prima. Reușesc să ia decizii bune, să-și crească un drum drept și să exceleze la capitolul vieții. Însă există și oameni care pe parcursul drumului lor se împiedică. Oameni care trec prn experiențe dureroase și uneori traumatizante și care din victime devin agresori. Povestea are un început promițător, un parcurs dificil și, speră Bogdan, un final fericit.

<Bogdan era un tânăr naiv și sensibil, lipsit de experiență, purtând în suflet temeri și îndoiri. Se lăsa ușor influențat și înșelat de aparență. Cu toate acestea, avea un suflet bun și o dorință sinceră de a munci și de a învăța. Încă din clasa a IX-a a ales să renunțe la școală, dorind să fie independent financiar și să nu mai depindă de sprijinul familiei. S-a angajat la o fabrică de tâmplărie, unde se lucrau uși din lemn. Salariul pe care îl câștiga îl cheltuia însă pe alcool și ieșiri cu anturajul său. Totul părea o joacă, până într-o zi, când o singură decizie greșită i-a schimbat viața pentru totdeauna. Într-un moment de rătăcire, Bogdan a ajuns în spatele gratiilor, condamnat la 13 ani de închisoare. Avea doar 16 ani. Când a pășit pentru prima dată pe poarta centrului de detenție și a privit gardurile înalte, sârma ghimpată și fețele rece ale polițiștilor, a simțit curând cum lumea i se prăbușește. Camera mică, rece, fără culoare, îi amintea în fiecare zi cât de departe era de casa lui. Toți prietenii care îi promiseseră că vor fi mereu alături de el l-au uitat.

Viața după gratii nu a fost ușoară. Bogdan a trecut prin momente de disperare și slăbiciune, dar un gând nu l-a părăsit niciodată: acela de a lupta până la capăt. A înțeles că pentru a-și recâștiga libertatea și demnitatea trebuie să respecte regulile, să se implice și să învețe. Cu ajutorul oamenilor din cadrul centrului de detenție a început un drum nou, drumul autocunoașterii. Timpul a trecut, iar Bogdan s-a transformat. A devenit mai înțelept, mai puternic, mai sigur pe sine. A învățat să deosebească binele de rău, să-și asume responsabilități și să se ierte. Pentru comportamentul exemplar și implicarea în activități de reintegrare socială, a primit permisiunea de ieșire din penitenciar. Această încredere l-a motivat cel mai mult. Un alt moment de cotitura a fost atunci când, în cadrul unei activități culturale din penitenciar, Bogdan a fost demarcat de doi actori, care i-au propus să joace ce într-o piesă de teatru realizată chiar în mediul carceral. Acesta a acceptat provocarea cu entuziasm, cu muncă și perseverență, ambiție și a reușit să-și interpreteze rolul cu emoție și autenticitate. Pentru prima dată după an de întuneric, Bogdan a simțit gustul libertății și al succesului. Cheia succesului, cum avea să spună mai târziu. Astăzi, Bogdan visează din nou. Își dorește să-și termine studiile, să urmeze cursuri de actorie și să-și șlefuiască talentul descoperit între zidurile reci ale închisorii. Vrea să devină un om mare. Povestea lui Bogdan nu este doar despre greșeală și pedeapsă. Este despre renaștere, despre puterea de a te ridica atunci când viața te doboară>”, le-a relatat tânărul povestea sa.

„Găsiți-vă refugiu în altceva. Chiar dacă sunteți supărați, triști. În sport, prin muzică, prin orice altceva. Dar nu alcool, nu droguri”, le-a mai spus tânărul celor prezenți.

Întrebat ce a simțit când a pășit pe poarta închisorii, tânărul a mărturisit: „că lumea mea s-a terminat”. A fost mai întâi arestat preventiv, ulterior judecat și condamnat.

O zi din viața în penitenciar

Tânărul a răspuns mai multor curiozități, povestind, de exemplu, cum se derulează o zi în penitenciarul pentru minori.

„Avem deșteptarea la ora 6 dimineața. Am colegi care muncesc la blocul alimentar și se duc chiar și la 5,00 pentru a pregăti masa pentru ceilalți. La ora 6 ne trezim toți, facem curat în camere, ne pregătim pentru apel. Ce înseamnă apel? Se face schimbul de tură, vine alt supraveghetor, ne verifică gratiile de la geamuri, dacă nu le-am mișcat sau am făcut ceva la ele. Ne întreabă dacă avem probleme, dacă ne-am certat, ce s-a întâmplat peste noapte.

La 7,00 vine apelul, de la 7,30 încep activitățile. Ieșim la școală, ieșim la muncă, pe baza sportivă. Activități cu educatorul, cu psihologul de reintegrare socială. Nu e un program de școală cum e afară, normal. Nu e un centru, e o pușcărie, chiar dacă numele ăsta e centru de detenție. E o închisoare, cu gratii, nu e o mânăstire. Avem și fete are, tot așa, într-un moment din viața lor au greșit. Și pentru ele e mult mai greu”, a relatat tânărul.

Cel mai mare regret al lui este că nu și-a terminat studiile afară. Și mai are unul. „M-am împrietenit cu cine nu a trebuit. M-am apucat să beau alcool de la 12 ani, de la 11 chiar. Cei de vârsta mea aveau un program. La 8,00, la 9.00, erau acasă, în schimb eu nu. Umblam cu băieți mai mari, de 18, de 18 ani. Discoteci…”, a mai spus tânărul.

I-a sfătuit pe cei din sală să asculte de un adult. De un părinte, de un profesor, de cel care-i îngrijește.

„Să nu o luați ca pe cicăleală. <Mă, mamă, mă, tată, să fii cuminte, să fii așa, să ai grijă, să...!>. Nu e cicăleală, asta credeți voi. Și eu am crezut la fel”, a continuat tânărul.

„Ai încercat să evadezi?”

Din rândul adolescenților prezenți a venit o întrebare care s-a repetat și în cazul celui de-al doilea tânăr care a ales să-și povestească experiența: ai încercat să evadezi?

Răspunsul a venit din partea educatorului, care i-a lămurit că odată ajunși acolo ar face orice pot să-și scadă din anii de detenție și să plece fără riscul de a mai repeta experiența. „Dacă cineva încearcă să evadeze, numai să încerci să evadezi, la pedeapsa pe care el o are de executat se mai adaugă un plus de pedeapsa care poate să fie până la maxim 8 ani de zile. Și de obicei, când ajung acolo, realizează ce au făcut. Dar nu pot să mai schimbe, să dea timpul înapoi, să șteargă cumva cu buretele fapta pe care ei au făcut-o”, a explicat educatorul.

Întrebat despre fapta comisă, tânărul a mărturisit că este un subiect sensibil: „Nu îmi face bine să-mi aduc aminte. Nu sunt singur în faptă. Mai sunt cu o persoană, cu un băiat. Eu aveam 16 ani atunci, el avea 22. A ucis-o pe mătușa lui și eu am fost martor, am fost complice”.

„Vreau să vă fac să conștientizați: chiar dacă ești la locul unei fapte și nu contribui la realizarea faptei respective, dar după nu anunți poliția despre ceea ce s-a întâmplat, ești la fel de vinovat ca persoana care a comis fapta. Din fericire, pentru că a fost minor, pedeapsa lui a fost redusă la jumătate. Pedeapsa unui minor din centrul de detenție din Craiova, sau de la Tichilești, pentru că sunt două centre în țară, poate să fi de maxim 15 ani. La această pedeapsă, ei pot să intre mai devreme în comisia de liberare, la jumătate din pedeapsa pe care o au, dar numai dacă comisia din centrul de detenție îi acordă admisul și instanța este cea care stabilește dacă se poate libera sau nu. Dar din păcate instanțele sunt foarte exigente și vor să se convingă că nu vor mai face o altă faptă după ce se vor elibera”, a mai precizat reprezentantul centrului.

„Vizita este printr-un geam. Nu ne atingem”

Adolescenții au vrut să afle dacă deținuții au dreptul la vizite. Au aflat că au dreptul la opt vizite pe lună. „Dar să știți că vizita este printr-un geam. Nu ne atingem, nu avem voie, avem un singur pachet pe lună, 10 kg de mâncare. Și nu cu orice mâncare”, a mai dezvăluit tânărul. Pentru că mulți dintre minorii din detenție sunt din localități îndepărtate ale țării, părinții nu vin de câte ori ar avea permisiunea, preferând ca banii cheltuiți pe transport să-i economisească și să le transfere tinerilor deținuți bani cu care aceștia să-și poată achiziționa alimente din  magazinul din penitenciar.

„Sfaturile tatălui mă deranjau”

Alt tânăr, o poveste similară. Are 21 ani, iar copilăria lui, a spus acesta, nu a fost una normală. „De la o vârstă foarte fragedă am rămas doar în custodia tatălui meu. Cumva am simțit că aveam mai multă libertate, dar accesul la o educație bună era mai greu”, a spus tânărul. Pentru că-și dorea mai multe lucruri, iar tatăl, obligat să preia și rolul mamei, nu i le putea oferi, asigurându-i doar strictul necesar, tânărul a început să muncească. .„La vârsta de 15 ani am început să-mi fac prieteni mai mari decât mine, fiind încă tânăr și imatur. Am fost influențat negativ, iar interesul pentru școală a scăzut. Tatăl meu, observând ce se întâmplă, a încercat să mă îndrume pe drumul cel bun, însă sfaturile lui mă deranjau și nu le luam în seamă. Cu timpul, petrecând tot mai mult timp cu anturajul, mergând la muncă și la petreceri împreună cu ei, am ajuns să fiu dependent de alcool. Viața mea s-a schimbat complet, iar comunicarea cu tatăl meu s-a deteriorat. Din lipsa comunicării, m-am atașat și mai mult de anturaj, crezând că ei mă înțeleg cel mai bine”, a mărturisit tânărul.

A conștientizat cât de rău i-a făcut anturajul după ce a ajuns în detenție. Ia acum totul ca pe o lecție de viață.

„În câteva secunde, fără să ne gândim, viața noastră se poate schimba complet. Departe de familie, de libertate și de tinerețe, singurătatea este cea mai grea, iar viața după gratii te poate transforma fie în bine, fie în rău. Totul depinde de ceea ce învățăm din greșelile noastre. Am înțeles că viața este foarte frumoasă și nu trebuie să fie trăită între patru pereți, departe de familie. Libertatea este cea mai prețioasă valoare. Perioada petrecută în centru de detenție m-a schimbat mult mental. Am învățat să fiu precaut, să ascult sfaturile părinților, să nu renunț niciodată la visurile mele, să gândesc înainte de a face ceva. Am realizat că trebuie să fim atenți la oamenii din jur, deoarece nu toți sunt bine intenționați. Viața în centrul de detenție nu este deloc ușoară. Condițiile sunt dificile, iar lipsa intimității și a libertății face ca fiecare zi să fie o provocare. Însă toate aceste experiențe m-au ajutat să înțeleg valoarea libertății, a familiei și a responsabilității personale”, a mai spus tânărul.

Dacă ar fi să poată întoarce lucrurile, ce ar face cu siguranță diferit este că ar asculta de sfaturile părintelui său. Primul lucru pe care ar vrea să-l facă la ieșirea din detenție este să petreacă timp cu familia. „Pentru că familia înțelege cel mai mult. Prima chestie este să îți petreci timpul cu familia. Deoarece în centrul de detenție nu ai mamă, nu ai tată, nu ești înțeles de nimeni, ești singur. Trebuie să te încurajezi de multe ori singur, să spui: bă, pot!”, a mai spus tânărul.

Tânărul a executat patru ani de detenție și mai are de executat alți patru. Fiecare zi în detenție este o provocare.

„Sunt și copii mai puțin buni, copii răi, tot felul de copii. Și da, apar provocări, apar injurii, apar tot felul de chestii, dar totul depinde de tine să conștientizezi că ai greșit și că vrei să te îndrepți și că vrei o nouă viață, un nou început”, a mai spus tânărul. Reprezentantul centrului de detenție a mai explicat că tinerii nu își pot alege colegii de cameră și că, inevitabil, pot să apară și discuții între ei.

„Sunt nevoiți să stea mai mulți tineri într-o singură cameră. În funcție de dimensiunea camerei, la noi pot să stea maxim șapte persoane în cameră. Câteodată nu toți vor să facă același lucru, poate unul vrea să vadă un meci de fotbal, poate unul vrea să asculte muzică. Pot să existe divergențe între ei, dar noi încercăm să-i facem să conștientizeze că dacă acolo nu se stăpânesc, afară poate și mai puțin pot să o facă. Rămâne de văzut dacă, după ce se liberează, au ținut cont de sfaturile noastre”, a mai spus reprezentantul penitenciarului.