Supărarea crescătorilor de miei, care spun că n-au cumpărători nici măcar în prag de Paşte: „Aş pleca din ţara asta la capătul lumii! Nimic nu mai merge!“

Deşi este perioada în care munca de peste an ar trebui să dea roade, crescătorii de oi duc lipsă, cu două zile înainte de Paşte, de cumpărători şi se plâng de faptul că, din nou, samsarii şi-au găsit loc printre producători şi împart cu aceştia puţinii clienţi.

Cu doar o săptămână în urmă, DSVSA Olt a anunţat că va autoriza, totuşi, centrele temporare de sacrificare a mieilor, după ce, iniţial, invocând pericolul pestei porcine africane, şeful instituţiei a spus că târgurile şi centrele din anii trecuţi rămân închise.

S-au depus cinci solicitări de deschidere a unor astfel de centre, însă acestea duc lipsă fie de producători, fie de cumpărători, fie de ambele.

La Slatina, centrul temporar de sacrificare s-a deschis, ca şi în anii trecuţi, la fostul abator din zona Strehareţi. Şi producătorii, dar şi cumpărătorii, sunt nemulţumiţi, zona fiind departe de oraş.

„Ştiţi care ne sunt cumpărătorii? Oamenii ăştia cu bani puţini, care-şi drămuiesc pensia şi pentru care şi 10 lei contează. Ei ar veni după un preţ mai bun, dar aici, când dau 30 de lei pe taxi? Cu ce să vină?!“, s-au arătat revoltaţi cei câţiva producători veniţi din mai multe localităţi ale judeţului.

Cum se vând mieii de Paşte. Fermier: „N-o să le mai ţinem. Să muncim degeaba?“

Un medic reprezentant al DSVSA spune că în total au venit în centru opt producători, care au toate actele în ordine şi animalele crotaliate. Producătorii, o parte, spun, însă, altceva. „Eu sunt producător, am peste 1.000 de capete, dar ăsta e? Unde are ferma, să mi-o arate mie, c-o mănânc!“, spune un fermier venit din nordul judeţului Olt, supărat că anul trecut, pentru că „am avut, tot aşa, gura mare, tot peste mine au venit toţi dracii în control, cu ăştia de cumpără de peste tot şi vând aici n-a avut nimeni nimic“.

Producători sau samsari, cu toţii se uită lung după cumpărători. Când apare unul, nu mai ştiu cu ce ofertă să-i iasă în cale. Au vândut doar câteva animale, deşi au pornit de la 24 lei/kg, când în magazin se vinde şi cu 28 lei/kg, şi au lăsat până la 20 lei/kg. Nimeni nu vrea un miel întreg, se caută cei mici, de 10 kilograme, care costă mai puţin, sau îl vor pe jumătate, şi atunci cumpărătorii sunt nevoiţi să se aştepte unul pe celălalt, să împartă animalul.

Mieii îşi trăiesc ultimele ore prin maşini, de unde clienţii pot să vină şi să-şi aleagă, stăpânii sau angajaţii acestora stau la umbră, deja ce s-a tăiat în sala pregătită special e prea mult.

„N-am vândut mai nimic. L-am adus şi pe el (n.r. – un puşti de vreo 12-13 ani) să vadă cum e, să nu creadă că viaţa e o glumă, să vadă cum se câştigă banu’. Nu mai facem nimic, dacă nu merge, vând tot şi la anu’ vin şi eu în vizită p-aici, să mă uit şi eu la alţii cum se chinuie. N-am eu câţiva ani mai puţin, c-aş pleca din ţara asta, m-aş duce până la capătu’ lumii, să nu mai văd! Şansa lor e să-nveţe carte şi să plece!“, îşi varsă năduful, arătând spre puşti, un alt fermier, supărat că nu vin clienţii, deşi mai sunt două zile de pregătiri. „Dacă acum nu vinzi, mâine şi poimâine, nici atât. Sâmbătă să mai dai pe la prieteni, pe la rude, şi-atât“, întăreşte omul cele spuse anterior.

La locul de sacrificare sunt şi medicii veterinari, care insistă să afle cumpărătorii că e riscant să cumpere din locuri nesupravegheate sanitar-veterinar, pericolul fiind de la a cumpăra orice altceva decât miel, până la cel de toxiinfecţii alimentare sau alte probleme mai grave.

Dacă la Slatina cumpărătorii sunt rari, la Slătioara, o localitate vecină cu municipiul, centrul de sacrificare pentru care s-a solicitat autorizaţie, pentru prima dată anul acesta, nici măcar nu s-a deschis, în lipsa fermierilor interesaţi. Doi medici veterinari sunt prezenţi la post, însă sunt slabe speranţe să apară cererea vineri sau sâmbătă.

La Slătioara, în lipsă de fermieri interesaţi, centrul a rămas gol

O posibilă explicaţie este aceea că fermierii au aflat „din scurt“ că se deschid aceste centre, iar clienţii, pe de altă parte, au cumpărat care de pe unde a putut, „nu s-au lăsat ei fără miel până acum“.

Şi fermierii au mai vândut şi de-acasă, recunosc, însă înseamnă puţin, foarte puţin. „Nici arabii nu ni-i mai ia, de când cu politicienii ăştia, cu mutarea ambasadei. Ne-au nenorocit de tot!“, au mai spus ciobanii.