Reţete verificate de gem şi dulceaţă de prune, din „patria“ prunelor, Leleasca. Semnul că magiunul e gata
0Se găsesc din belşug în toate pieţele, iar în cămară gemul şi dulceaţa de prune sunt nepreţuite. Cu proprietăţi antioxidante, iar gemul, în varianta fără pic de zahăr, numai bun de consumat şi de către diabetici, cele două produse se prepară relativ uşor, urmând aceleaşi reţete de generaţii întregi.
Pentru reţete sigure am consultat gospodine din „patria“ prunelor, Leleasca, judeţul Olt, localitate recunoscută în comunism în toată România pentru cantitatea mare de fructe proaspete, dar mai ales fructe uscate, livrată la export.
Cum se prepară gemul de prune
Soiurile folosite pentru gemul de fructe sunt în general Anna Spath şi Tuleu Gras, soiuri foarte dulci, cu pulpă bogată. Astăzi, ne lămuresc gospodinele, se evită pe cât posibil să se folosească zahărul, aceste soiuri fiind tocmai potrivite. Pentru cei care însă preferă gustul dulce, se poate folosi un kilogram de zahăr pentru 10-11 kilograme de fructe fără sâmburi.
Se aleg fructele sănătoase, se separă de sâmburi şi se aşează în vasul în care urmează să fie pregătite, peste fiecare rând de prune, în cazul în care se foloseşte zahărul, presărându-se o mână de zahăr. De preferat, mai spun gospodinele care prepară conserve după reţete care au trecut proba anilor, ca fructele să fie lăsate peste noapte, astfel încât coaja să se macereze puţin.
Fructele se pun la fiert şi, cu aproximativ o jumătate de oră înainte de finalizarea procesului, mai spun gospodinele, se poate toca mărunt o jumătate de lămâie, cu tot cu coajă. „Înainte bătrânii foloseau lingura de lemn şi verificau dacă gemul, sau magiunul, cum spuneau ei, este gata. Procesul putea fi finalizat atunci când lingura stătea în mijloc fără probleme. Cred, totuşi, că este prea dens dacă îl fierbem atât de mult“, atenţionează o gospodină, amintind însă că magiunul necesită atenţie deosebită, existând risc mare să se afume dacă nu amestecăm frecvent.
Cum se prepară dulceaţa cu miez de nucă
Pentru cei care vor un produs mai pretenţios, aceleaşi gospodine ne-au dezvăluit reţeta pentru dulceaţa de prune cu miez de nucă, cu menţiunea că devine, astăzi, dificilă o anume etapă, anume cea care presupune introducerea fructelor în apă de var. Soiul preferat pentru dulceaţa de prune este Anna Spath, însă fructele se culeg atunci când încă nu s-au copt foarte-foarte tare.
Fructele se decojesc şi li se scot sâmburii cu un dispozitiv special sau, în lipsa acestuia, cu un beţişor de lemn. Este important ca fructele să fie nici foarte coapte, dar nici crude, astfel încât sâmburii să se desprindă cu uşurinţă. În locul sâmburilor, în fiecare fruct se introduce miez de nucă. Înainte de acest proces, gospodinele introduceau fructele, pentru un sfert de oră, în zeamă de var (o lingură de praf de var la o găleată de apă) pentru a se întări, ulterior fructele fiind spălate bine. „Având în vedere că nu ştim câtă încredere mai putem avea în faptul că praful de var este doar praf de var, ca altădată, putem omite această etapă“, ne sfătuiesc însă gospodinele.
Pentru două farfurii de prune folosim un kilogram de zahăr şi un pahar de 200 mililitri de apă. Facem un sirop din apa şi zahărul în cantităţile menţionate, iar când zahărul s-a topit se adaugă prunele, după ce am îndepărtat vasul de pe foc. Lăsăm pentru câteva minute prunele în sirop, după care putem pune din nou totul la fiert. Dulceaţa este gata când siropul devine suficient de dens încât picurat pe o farfurie să nu curgă. „Cât de mult fierbem dulceaţa ţine de experienţă, de preferinţe, în mod sigur nu există o singură reţetă pentru toate gusturile“, ne mai spun gospodinele pricepute.
Şi dulceaţa şi gemul se pun fierbinţi în borcanele dinainte pregătite şi încălzite şi, pentru un plus de siguranţă, la final borcanele se mai pot ţine pentru câteva minute în cuptorul încălzit.
CITIŢI ŞI:
Mâncare delicioasă de prune uscate, după o veche reţetă oltenească