Ofiţerul ucis în mod absurd la Revoluţie: „A plecat noaptea din unitate: «Bă, mă duc să fac un control!»“

Colonelul post-mortem Ion Năstase, originar din judeţul Olt, a fost ucis în noaptea de 22/23 decembrie 1989. Tatăl său şi-a pierdut o mână şi un picior pe front, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, şi-a dat acordul ca toţi cei trei fii să urmeze cariera militară.

Numele colonelului post-mortem Ion Năstase nu apare pe monumentul închinat eroilor Revoluţiei Române amplasat în mijlocul Slatinei, cel mai probabil pe considerentul că la acel moment ofiţerul era stabilit în Bucureşti, fiind încadrat într-o unitate militară de acolo.

O nedreptate, consideră foştii militari. Un monument i-a fost închinat, în schimb, în orăşelul în care s-a născut şi din care a plecat să urmeze cariera militară, Drăgăneşti-Olt. Ion Năstase, avansat la gradul de colonel post-mortem, şi-a pierdut viaţa în noaptea de 22/23 decembrie 1989, în unitatea militară în care răspundea de toată baza auto care aproviziona unităţile militare din Bucureşti.

Misiunea lor era să transporte efective pentru MApN, neavând instalat armament pe autovehicule sau altă tehnică de luptă şi neluând parte la reprimarea manifestanţilor din Bucureşti. Avea 43 ani, împliniţi cu două luni înainte de a fi răpus de un glonţ tras dintr-un bloc din vecinătatea unităţii militare. Acasă i-au rămas orfani trei copii.

Absolvise Academia Militară (1985), iar anterior Şcoala Militară de Ofiţeri „Mihai Viteazul“ din Piteşti, arma Auto. În 1978, absolvise de asemenea studiile civile ale Facultăţii din Piteşti, promovând în cariera militară pas cu pas, până la poziţia de şef serviciu tehnic al UM 02210 Bucureşti.

„A plecat noaptea: Bă, mă duc să fac un control!“

Ion Năstase era încadrat în zilele Revoluţiei la UM 02210 Bucureşti, fiind chiar şeful Serviciului Tehnic. Aşa cum se întâmplase cu toţii ofiţerii, din 17 decembrie era în alertă de luptă, în cazarmă. „Îl făcuseră în august locotenent colonel, şi l-au făcut post-mortem colonel. Noaptea de 22 spre 23 decembrie a fost crâncenă pentru Armata Română, crâncenă, cea mai sângeroasă din… A fost împuşcat în cazarmă, în unitate. A ieşit din comandament, la ora 2,00 noaptea, pentru că era foarte conştiincios, să verifice garda, maşinile. Era şef de stat major la UM 02210, Autobaza Armatei, deservea tot Bucureştiul cu turisme, toate unităţile. A plecat noaptea: «Bă, mă duc să fac un control!». Şi toţi – «Haideţi, şefu’ – nu-i spuneau nici tovarăşe, nici domnu’ colonel - staţi aici cu noi, mai bem o cafea…». «Nu, bă, mă duc!». Şi s-a dus. Cum a ieşit din clădirea comandamentului, de pe un bloc s-a tras, un glonţ i-a venit în mână şi i-a ieşit mai jos de inimă. Se trăgea de pe blocul vecin, de vizavi de unitate. Dacă toţi primiseră arme…“, a povestit fratele eroului, col. (r) Gheoghe Năstase.

Colonelul post-mortem Ion Năstase, în ziua cununiei civile FOTO Arhiva personală Gheorghe Năstase

Fratele, de asemenea ofiţer, se afla la acel moment în unitatea în care era încadrat, la Caracal. Auziseră şi ei veşti de tot felul, le primeau atât pe căi oficiale, spunându-li-se că grupuri de răzvrătiţi atacă unităţile militare, cât şi pe căi neoficiale, pentru că se ascultau posturile de radio interzise.

Colonelul (r) Gheorghe Năstase, fratele eroului Revoluţiei din decembrie 1989 FOTO Alina Mitran

„În noaptea aceea am aflat, spre dimineaţă. Ştiam că se trage. Am avut şi noi un CI-ist foarte bun, soţia era dactilografă, şi la o discuţie, aşa, în birou, spunea – «Şeful, o cam sfeclim, ne-aşteaptă zile grele!». Asta era la început de decembrie, ei ştiau că se-ntâmplă ceva. Şi pe 17, duminica, când a sunat soneria la uşă şi am văzut agentul cu arma şi cu baioneta pusă, e clar, am zis. Ştiam că-ncepuse la Timişoara… Pe 17, duminica, a-nceput. Era indicativ real de luptă parţială, «Radu cel Frumos». Stăteam în cazarmă. Mai plecam acasă, la 2-3 zile, să ne mai schimbăm, în fugă, o oră, maxim, că stăteam foarte aproape de unitate. Familia ştia că suntem plecaţi de-acasă, atât. Ştiau toţi atunci, când s-a dat alarma de luptă, toate oraşele care erau în garnizoană de militari ştiau că se-ntâmplă ceva. Şi civilii ştiau, să ştiţi! Nu ştiau în ce proporţie. Ni se spusese că la Timişoara e o răzmeriţă, că e nu ştiu ce, nişte acte de vandalism, voiau să acopere“, a povestit col. (r) Gheorghe Năstase. Prezent la discuţie, col. (r) Victor Epure, preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor „Regina Maria“, a explicat şi care era atmosfera în acele ore, printre militari.

„Ne-a intrat frica în oase în momentul în care Ceauşescu a apărut în adunarea aceea mare, cu mitingul acela. În ideea că se-ntâmplă ceva şi că ţara e… Ajunsese informaţia neoficial că nişte grupuri de răzvrătiţi au spart câteva vitrine, au vrut să intre, au pătruns în curtea unor unităţi militare şi au fost câţiva împuşcaţi…“, a spus şi col. (r) Epure. 

„S-a tras în plin, atunci, probabil“, a intervenit col. (r) Năstase. Nici nu puteau să facă altfel, a continuat col. Epure explicaţiile: „Cum să nu se tragă-n plin dacă soldaţii se vedeau în pericol?! Că se trăgea în ei, din mulţime, pe sub palton, pe sub aia, venea glonţul şi cădea ofiţerul, cădea soldatul. Şi-atunci cum să nu tragă, săracii?! Le era viaţa în pericol!“, au descris cei doi militari în rezervă cum a fost pusă la cale, cel mai probabil, o diversiune în acele zile, fiind deopotrivă folosiţi civili şi militari.

„Nu mă interesează, el tot mort e“

Deşi au trecut 30 de ani, multe din cele întâmplate atunci au rămas neelucidate. Gheorghe Năstase, fratele eroului drăgăneştean, spune că a fost deseori întrebat de ce nu face demersuri să afle cu exactitate cine i-a ucis fratele.

„Mulţi zic că de ce nu am făcut cercetări. Nu mă interesează, pentru că el tot a rămas mort, şi dacă ştiu că poate unul din greşeală l-a-mpuşcat nu schimbă cu nimic situaţia“, a spus fratele eroului, menţionând că, cel mai probabil, soţia eroului (care între timp s-a recăsătorit, tot cu un ofiţer, însă păstrează legătura cu familia primului soţ şi se vizitează) este parte în procesul Revoluţiei, alături de miile de urmaşi ai românilor căzuţi în acele zile.

Marcat de cele întâmplate a rămas însă. Povestind cum a aflat efectiv vestea morţii, i-au dat din nou lacrimile. Cel mai greu le-a fost părinţilor, a recunoscut col. (r) Gheorghe Năstase.

În centrul oraşului Drăgăneşti, pentru cei doi eroi-martiri ai Revoluţiei din decembrie 1989 născuţi în localitate s-a amplasat un monument FOTO Alina Mitran

„Părinţii trăiau. A fost o lovitură pentru taică-meu atunci, ţinea mai mult la el. El era mai apropiat, mai vorbăreţ, povestea tot ce făcea… Eu nu vorbeam atât. (…)  A fost anunţată soţia, Lica, şi a dat prima telefon acasă. Cu toate astea, tatăl meu n-a regretat că am urmat cariera militară. Mi-e mi-a spus, însă, atunci când am rămas la liceul militar (n.r. – Gheorghe Năstase s-a înscris la liceul civil de la Breaza, transformat după primul an de liceu al interlocutorului nostru în liceu militar, pe care tânărul a decis să-l urmeze), că nu sunt bun de armată, sunt prea iute şi neascultător. A fost un pedagog foarte bun tatăl meu, deşi avea 7 clase. Şi-mi spunea: nu eşti bun de armată!“, a mai povestit col. (r) Gheorghe Năstase.

Băiatul eroului a aprins flacăra în Parcul Carol I

La moartea tatălui lor, copiii eroului-martir Ion Năstase aveau 12 ani, 15 ani şi 16 ani, a povestit unchiul acestora. Băiatul, Cosmin Nicuşor, era cel mai mic şi fusese copil de trupă la unitatea în care tatăl său a fost încadrat. La 26 octombrie 1991, la mutarea Eroului Necunoscut de la Mărăşeşti la Bucureşti, în parcul Carol I, fiul colonelului Ion Năstase a aprins candela care arde zi şi noapte. Băiatul a urmat cursurile Liceului Militar de la Alba Iulia, însă nu a ales cariera militară, întrerupând tradiţia familiei. „S-a căsătorit în Spania, acolo trăieşte, iar surorile lui, Geanina şi Lavinia, sunt în Germania“, a mai spus fratele eroului.

În Drăgăneşti-Olt memoria colonelului Ion Năstase este cinstită în fiecare an la 22 decembrie 2019, unde acum la manifestări participă fratele său, după ce părinţii eroului au decedat.