Mişcarea „Slatina curată“, o încercare slabă de protest. Deşi s-a dorit o mobilizare pe Facebook, totul a rămas la stadiul de „Like“

Câteva zeci de protestatari s-au adunat în această seară în faţa Prefecturii Olt din Slatina, deşi după-amiază a circulat pe Facebook un îndemn la protest şi după numărul de „like-uri“ iniţiativa părea să aibă succes. E mai mult decât cei trei protestatari de cu o seară înainte, s-au bucurat cei care au răspuns provocării.

După ce marţi-seară, când în Bucureşti s-au adunat aproape 30.000 oameni care au protestat împotriva unui întreg sistem politic, în Slatina nu s-a întâmplat nimic, astă-seară s-au adunat în faţa Prefecturii Olt câteva zeci de persoane. Mobilizarea s-a făcut pe Facebook, unde a circulat îndemnul de a urma mişcarea „Slatina curată“. Au aşteptat să apară camerele de luat vederi şi aparatele de fotografiat, şi-au scos din genţi „arsenalul“, câteva coli A4 imprimate cu diverse lozinci, şi le-au împărţit între ei, s-au salutat, au schimbat amabilităţi şi au aşteptat. 

Ce, greu de definit, până când unul dintre ei, lider sindical la una dintre firmele mari de pe platforma industrială, purtând o portavoce şi un tricolor pe umeri, a început discursul. Să luptăm împotriva sistemului, ne-am săturat de toţi cei care ne mănâncă banii, vrem o ţară dacă nu ca afară, măcar mai bună decât cea în care trăim astăzi etc. La destul de scurt timp ideile, reluate constant sub forme diferite, s-au epuizat. „Dacă şi alţi colegi mai vor să spună ceva...“, a făcut sindicalistul o încercare. Cum nu s-a înghesuit nimeni, s-a văzut nevoit să continue cumva: „Atunci să încercăm să strigăm o lozincă!“. A spus-o, au mai repetat-o doi-trei de două ori, după care din nou o tăcere adâncă şi priviri uşor jenate. Dintr-o dispunere oarecum în cerc s-a trecut în scurt timp la grupuri de trei-patru oameni, care să dezbată motivele neaderării la această formă de protest.

 „Ăsta e oraşul fricii. Le e frică. Dacă-i vede la televizor, mâine-i dă afară!“, a izbucnit unul din cei câţiva tineri prezenţi. În tot acest timp, pe lângă cei adunaţi fără să aibă idee ce pot face împreună au tot trecut curioşi, au ciulit urechile să vadă ce se întâmplă, au rărit pasul, însă nimic nu i-a determinat să rămână, aşa că şi-au văzut de drum. După aproape o oră, în afară de discuţii cu colegul de lângă, liniştea a ajuns să fie întreruptă doar de copiii şi nepoţii nerăbdători să ajungă acasă, dacă tot nu se întâmplă nimic. Omul cu portavocea s-a mai trezit o dată să citească revendicările protestatarilor din Bucureşti şi să transmită îndemnul de a continua în serile următoare şi liniştea s-a aşternut din nou.