Video Meșteșuguri aproape uitate sunt readuse în atenția copiilor. „Între împletit și țesut papura este diferență mare”
0Două meșteșuguri relativ ușor de învățat, aproape pierdute astăzi, au fost prezentate copiilor mult mai pricepuți să mânuiască dispozitivele electronice. Obiectele realizate de meșteri încă au o piață bună de desfacere.
Împletitul papurii și al pănușilor de porumb și țesutul papurii sunt două meșteșuguri aproape uitate astăzi. Zeci de elevi din Slatina au avut însă șansa să-i vadă pe doi celebri meșteri populari din Olt la lucru și astfel să afle ce minuni poți face cu mâinile tale din materiale încă la îndemână. Prilejul a fost creat de Centrul Județean de Cultură și Artă Olt, care a pus la cale un proiect-pilot, „Cultura tradițională a Oltului”, menit să-i apropie pe copii de meșteșugurile și arta populară.
Doi meșteri populari cunoscuți în Oltenia - Olga Alexandrina Filip, meșter în cusături și țesături populare, Tezaur Uman Viu, și Gheorghe Neagoe, meșter în țesutul papurii - le-au explicat copiilor cum pănușile de porumb și papura se pot transforma în obiecte pentru care și astăzi există cumpărători dispuși să plătească pentru lucruri făcute cu pricepere.
Creatorul de papornițe: „Nu-mi vine să stau”
Într-un sat din Olt în care, cu zeci de ani în urmă, țesutul papurii avea amploarea unei adevărate industrii mai există astăzi un singur meșter. Gheorghe Neagoe, din Călui, Olt, nu renunță, la cei 77 de ani, la meșteșugul care în copilăria sa i-a hrănit familia și care l-a salvat și pe el atunci când fabrica de osii și boghiuri nu i-a mai dat de lucru.
Vara țese papura în curte, iarna în casă. Aproape că nu e muncă, e un fel de a fi, e ceea ce-l menține în formă. „Nu-mi vine să stau”, explică Gheorghe Neagoe.
Obiectele pe care le realizează în războiul de țesut – rogojini (vechile „covoare” din casele oltenilor de la sat) și papornițe – mai au căutare prin târgurile meșterilor. Nea Gheorghe nici măcar nu are nevoie de târguri, pentru că primește comenzile prin telefon. Nu-și face griji că nu are unde vinde, grija lui mare este de unde-și mai adună papura, o materie primă din ce în ce mai greu de găsit. Muncește pentru ea în miezul verii, când alții stau liniștiți la umbră, și chiar își pune sănătatea la mare încercare, pentru că papura se taie din mlaștini. Dar nu acestea sunt gândurile care-l frământă adesea, ci acela că nu are cui să lase ce a învățat de la părinții și bunicii săi, pentru că tinerii, nici cei din familie și nici cei din comunitate, nu sunt interesați. Este unul dintre motivele pentru care meșterii sunt invitați în fața tinerilor pentru a le vorbi despre ce pot face cu mâinile lor și cum pot și câștiga din asta.
Rogojinile, care astăzi nu mai au întrebuințările de odinioară, dar încă sunt căutate, se realizează în războiul de țesut, la fel și celebrele papornițe pe care toți românii le știu din comedia „Nea Mărin miliardar”. Papura se lasă la înmuiat, pentru a fi mai ușor de mânuit. Cu papornițele treaba merge mai greu, sunt mai migăloase, poate realiza doar două-trei într-o zi.
Poșetele care pot rivaliza cu cele ale marilor case de modă
Olga Alexandrina Filip este cunoscută pentru iile fără egal pe care le coase, primind titlul de Tezaur Uman Viu ca o recunoaștere a priceperii sale. Tanti Olga realizează însă obiecte cel puțin la fel de frumoase din papură și pănuși de porumb. Tehnica este cu totul diferită de cea folosită de nea Gheorghe Neagoe. „Între împletit și țesut papura este diferență mare”, spune tanti Olga. De obiectele împletite din pănuși de porumb probabil mulți dintre părinți și bunici își amintesc, pentru că se realizau inclusiv la orele de atelier sau de lucru manual din școli. Ceea ce face meșterul Olga Filip poate în schimb rivaliza cu obiectele realizate de mari case de modă.
Pentru gențile împletite, de exemplu, are nevoie de un tipar. Pregătește mai întâi firul, pe care ulterior îl va împleti.
A deprins meșteșugul în cadrul CAP-ului din Cezieni, unul dintre cele mai moderne din țară.
„Pe timpul CAP-ului, la noi la Cezieni a fost secția de împletituri răchită. La un moment dat, președintele CAP-ului, domnul Dănacu, a decis să culegem porumbul cu pănuși cu tot. Am fost trimiși într-o localitate pe lângă Târgu-Mureș și am învățat să lucrăm împletituri. Din răchită realizam și mobilă, și coșuri, tot felul de obiecte. Am ajuns să facem calificare acolo, am venit la CAP și pe lângă secția de împletituri răchită s-a înființat o mică secție de pănuși și papură. Dar papura împletită nu se lucrează ca papura țesută, cum o lucrează nea Gheorghe. Nea Gheorghe folosește toată papura. Ei, pentru cea împletită nu merge decât miezul de la papură, care are flexibilitate. Foaia de papură, dacă o răsucești un pic, plesnește. Neavând papură în preajma comunei noastre, a trebuit să renunțăm la papură și a rămas să lucrăm cu aceste foi de porumb. Aveam diferite forme, ca să facem gentuțe, ghiozdănele, tot felul de coșulețe - mai mari, mai mici, ca și acesta, tot felul de obiecte - flori, păpuși, ornamente de Crăciun. Dar eu le-am lăsat, pentru că nu erau foarte căutate, și am intrat în cusut-țesut. Dar dragostea pentru obiectele acestea a rămas. Și când am găsit niște pănuși, am adunat o pungă și am zis să încerc. Astăzi nu mai dorește nimeni să facă așa ceva. Spun că nu mai ai ce să faci cu ele”, precizează meșterul Olga Filip.
Copiilor în schimb li se pare interesant și nu foarte greu de lucrat, deși, recunosc, e nevoie de mult exercițiu. Gențile din papură și pănuși împletite care au atras toate privirile la demonstrația celor doi meșteri sunt lucrate de Olga Filip cu mulți ani în urmă. Una dintre ele a realizat-o la mijlocul anilor ‘80, pe când a plecat din sat pentru a lucra pe șantier, unde salariile erau considerabil mai mari decât la CAP. Cum în localitatea în care alesese să lucreze era papură din belșug, cu materialul potrivit și pricepere a reușit să facă un obiect astăzi îndelung admirat.
Tanti Olga a mai povestit că în copilărie și jucăriile le realizau din pănuși de porumb. Își lucrau astfel păpuși. „Cu astea ne jucam, ne făceam păpuși. Aveam chimic și pe frunza pe care o puneam în față îi făceam ochi, nasul, gurița... Și în față, o foaie era tulpanul și o înfășuram și o îmbrobodeam. De aici îi scoteam jumătate, o legam mai jos, îi făceam picioarele. Sau porumbul cu mătase, tot așa, făceam din el păpuși, făceam părul, îi făceam codițe...”, a mai povestit tanti Olga.
Demersul Centrului Județean de Creație și Artă Olt va continua în lunile următoare cu demonstrații similare ale altor meșteri populari. Dacă se va constata interes crescut din partea copiilor – la aceste ateliere-pilot au participat copii aflați în diverse forme de îngrijire în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Olt -, atelierele ocazionale s-ar putea transforma în întâlniri mai dese cu meșterii, astfel încât vechile meșteșuguri să poată fi deprinse.