Istoria de 155 ani a Instituţiei Prefectului: judeţul Olt a avut 91 prefecţi, judeţul Romanaţi, 55. Cine a stabilit ca prefecţii să fie funcţionari de carieră

Primii prefecţi au fost numiţi în funcţie prin decret al domnitorului în urmă cu 155 ani, pentru ca 83 ani mai târziu să fie înlocuiţi de prim-secretari ai partidului. Ce rol a jucat Instituţia Prefectului în toată această perioadă.

Instituţia Prefectului – Judeţul Olt a marcat, marţi, 2 aprilie 2019, 155 ani de la înfiinţarea acestei instituţii printr-o acţiune festivă  prezidată de prefectul în funcţie, Petre Silviu Neacşu. Cele mai importante repere le-a punctat directorul Arhivelor naţionale – Filiala Olt, prof. Dr. Bogdan Bădiţoiu.

Primii prefecţi au fost numiţi în funcţie prin decret al domnitorului în 1864. „Prefectul reprezenta Guvernul în judeţ . El apăra înaintea justiţiei, prin avocatul statului, procesele contra judeţului. În acelaşi timp, prefectul era învestit cu largi prerogative de conducere politică şi administrativă, exercitând astfel funcţia de «Comisar al Guvernului pe lângă Consiliu»“, menţionează reprezentanţii Prefecturii Olt în „Repere Istorice“. Noi reguli apar în 1886, când România era deja condusă de rege,  astfel că prefectul va fi numit de rege în fruntea judeţelor şi a oraşelor cu drept jurisdicţional, reprezentând puterea executivă în jurisdicţie şi îndeplinind atribuţii de stat şi de administrare a judeţului.

La 1 noiembrie 1892, prin „Legea pentru organizarea autorităţilor administrative exterioare, dependente de Ministerul de Interne şi fixarea circumscripţiilor administrative“ se stabileşte ca prefecţii să fie numiţi de rege, la recomandarea ministrului de Interne. Prefectului i se recunoştea, astfel, dreptul de a pune în mişcare, la nevoie, forţa publică „în cazurile de rebeliune, sediţiune, atrupamente tumultoase sau alte evenimente neprevăzute cari ar ameninţa ordinea publică, siguranţa publică şi a proprietăţilor etc.“

În 1929, prin Legea administrativă adoptată în guvernarea naţional-ţărănistă, prefectul  primeşte atributul de a „sta în legătură“ cu fiecare minister prin directoratul ministerial şi prin serviciile ministeriale locale.
Prefectul devine funcţionar de carieră în 1938, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea, fiind reprezentantul guvernului şi al Ministerului de Interne în judeţ şi şef ierarhic al tuturor funcţionarilor exteriori ai Ministerului de Interne din judeţ. Convoacă lunar pretorii şi şefii serviciilor publice din judeţ, îndrumă şi controlează lucrările de mobilizare şi organizare a „naţiunii şi a teritoriului“ pentru război.

Instituţia Prefectului este înlocuită în 1947, odată cu venirea la putere a comuniştilor, de comitetele populare judeţene, locul prefecţilor fiind luat, pentru mai bine de 50 ani, de prim-secretari.

Rolul prefectului este restabilit după 1990, în 1991 recunoscându-i-se rolul de ordonator principal de credite al bugetului local la nivel de judeţ, iar prin Legea 69/1991 i se stabileşte explicit calitatea de reprezentant al Guvernului, cu atribuţiile şi competenţele cunoscute şi astăzi. O nouă modificare a legii are loc în 2001, pentru ca în 2004 să fie emisă „Legea organică nr. 340, privind instituţia prefectului“, care reuneşte legile anterioare şi stabileşte activitatea astfel cum este astăzi cunoscută.

Judeţul Olt a avut 70 prefecţi până la instalarea comunismului, în timp ce în aceeaşi perioadă judeţul Romanaţi (astăzi parte a judeţului Olt) a numărat 81. După 1990 la cârma acestei instituţii s-au aflat 11 prefecţi: Nicolae Grădinaru, Marin Diaconescu, Florea Morlova, Octavian Popescu, Marin Ionică, Nicolae Ştefan, Daniel Şarpe, Leonid-Augustin Moisiu, Eugen Ionică, Cătălin Ştefan Rotea, Petre Silviu Neacşu (în funcţie).