De ce este indicat sportul pentru copiii cu astm. Medic: „Neapărat trebuie făcut sub conducerea unei persoane avizate“

Mulţi părinţi ai căror copii au fost diagnosticaţi cu astm se grăbesc să obţină de la medic scutire medicală pentru efort fizic, nemaivorbind de a da şansa copilului lor să practice un sport. Dar să vedem ce spun specialiştii.

Un pacient cu astm ajunge, în timp, să-şi cunoască foarte bine organismul, să ştie ce-i poate produce o criză astmatică, în definitiv, ce-i face bine şi ce-i face rău. Un astfel de diagnostic este foarte greu de acceptat, cel puţin la început, de părinţii unui copil care, după afecţiuni respiratorii repetate, ajunge să fie diagnosticat cu astm.

Apar precauţiile de tot felul, ştiut fiind faptul că alergeni multipli pot provoca nesfârşitele crize de tuse, respiraţia şuierătoare etc. etc. De la renunţarea la anumite produse de curăţenie agresive, în primul rând prin mirosul puternic, până la eliminarea oricărei urme de mucegai din locuinţă, înlocuirea covoarelor cu obiecte mai uşor de întreţinut şi care nu depozitează praf, interzicerea fumatului în casă şi în maşină etc., precauţiile pare că niciodată nu sunt suficiente.

Tot din grijă, părinţii ajung să-i interzică celui mic să participe activ la ora de educaţie fizică şi sport, temându-se că efortul depus îi va provoca o criză de tuse, că, poate, praful din sală ar avea acelaşi efect, că aerul rece de afară nu-i face bine în condiţii normale, cu atât mai puţin dacă şi aleargă, iar motivele pot cu uşurinţă continua. Medicii sunt, însă, de altă părere.

„Activitatea fizică este benefică“, spune medicul primar pneumolog Ion Eparu. „Această afecţiune pulmonară, astmul, are abord sistemic - cardiovascular, muscular etc. Prin sport – sport însemnând exerciţii fizice, nu neapărat sport de performanţă, care în anumite cazuri poate fi nociv, trecând în cealaltă latură, când se produce inhibiţia – aceste exerciţii, neapărat conduse de o persoană autorizată (profesor de sport, recuperare medicală,  pentru că ei merg pe grupe şi ştiu ce au de făcut) produc mobilizarea sau punerea în aplicare a muşchilor respiratori, cei care intervin în micşările respiratorii care susţin cutia toracică. Trebuie făcută activitate fizică zilnică, sub îndrumarea unor persoane avizate“, spune medicul pneumolog, adăugând că practicarea sportului sub îndrumarea unui specialist vine cu o mulţime de alte beneficii, încrederea în sine pe care o capătă astmaticul fiind doar unul dintre ele.

E foarte adevărat, atrage însă atenţia medicul, că nu orice sport este indicat astmaticilor. Aerul rece este duşmanul acestei categorii de pacienţi, prin urmare activitatea fizică în sezonul rece ar putea agrava afecţiunea. Praful este un alt factor de risc etc. Înotul se află, în schimb, pe lista scurtă a sporturilor indicate.

Dacă efortul fizic, pentru orice persoană neadaptată, este o problemă, pentru un copil cu această afecţiune va fi cu atât mai mult. Tocmai această adaptare la efort care se produce în timp, în urma antrenamentelor, va acţiona însă, tot în timp, benefic asupra organismului celor mici.

Că astmul poate fi controlat, şi că nu trebuie să fie o piedică pentru niciun copil care se visează campion,  o dovedeşte lista lungă a sportivilor foarte cunoscuţi, care s-au confruntat cu afecţiunea: Miguel Indurain (ciclist), Jan Ullrich (ciclist), Dennis Rodman (baschetbalist), Amy VanDyken (înotătoare), Paula Radcliffe (maratonistă) etc.