VIDEO Reculegere la casa unde a copilărit Stela Popescu. „Oamenii dragi nu mor niciodată, ci se transformă în amintiri frumoase“

În frunte cu primarul, preotul şi directorul şcolii, mai mulţi săteni din satul sibian Sliminic s-au strâns vineri în curtea casei unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a copilărit cea care a fost Stela Popescu. La eveniment a participat şi un fost coleg de şcoală primară a actriţei.

Stela Popescu a ajuns la Slimnic, un sat situat la 20 de km de Sibiu, în timpul celui de-al doilea război mondial. Potrivit directorului şcolii, actriţa s-a refugiat alături de mama ei în 1942 şi, în primele zile, a locuit în cancelarie. Mai apoi, cele două au locuit într-o casă lipită Primărie, unde acum funcţionează dispensarul medical. Mama Stelei Popescu a lucrat, în următorul an şi jumătate, ca învăţătoare, preluând clasa I, în timp ce cea care urma să devină actriţă a fost înscrisă în clasa a II-a.

Vineri, la prânz, mai mulţi săteni s-au strâns la o slujbă de comemorare, în cadrul căreia s-au rugat, au aprins lumânări, iar primarul a depus coroane de flori din partea primăriei şi a comunităţii. „Oamenii dragi nu mor niciodată, ci se transformă în amintiri frumoase“, scria pe una dintre coroane.

Cetăţean de onoare

Cei mai mulţi săteni şi-o aduc aminte pe Stela Popescu de acum trei ani, când a fost invitată la prima ediţie a evenimentului Fii Satului, în cadrul căreia actriţei i-a fost decernat şi titlul de Cetăţean de onoare al comunei Slimnic. „Am avut atunci bucuria să îi pot înmâna o copie din registrul matricol. Ţin minte că a spus «no, aşe, să pot arăta şi colegilor mei că nu am fost cea mai proastă din clasă». Din câte îmi aduc aminte, avea note cuprinse între 7 şi 10“, povesteşte Giusepe Botar, directorul şcolii. 

Localnicii îşi amintesc de Stela Popescu şi prin modestia de care a dat dovadă la evenimentul în cadrul căruia i-a fost decernat titlul de Cetăţean de onoare. „A avut emoţii când a vorbit în faţa noastră, era chiar bucuroasă că a revenit aici, chiar dacă a locuit doar doi ani. Noi ne-am mândrit cu ea. La televizor ne făcea să râdem, cum ne făcea să râdem când era cu Arşinel, nimeni nu mai putea. Îţi trecea orice supărare când îi vedeai“, spune Elena Şurean.

Reculegere la casa unde a copilărit Stela Popescu. „Oamenii dragi nu mor niciodată, ci se transformă în amintiri frumoase“

Colegul de şcoală

„O a doua Stela Popescu nu se mai poate naşte în ţara asta“, a lăcrimat Simion Blaga, fost coleg de şcoală cu actriţa care a încetat din viaţă acum două zile. Tocmai a împlinit 81 de ani şi a fost elev al mamei Stelei Popescu. „Vă daţi seama, eram copil de clasa I, pe Stela Popescu nu mi-o mai aduc aminte aşa bine. Mai mult pe mama ei. Ştiu că au venit la noi în sat în vremuri grele, cu războaie. Acum, m-a sunat ieri cineva şi mi-a spus că a murit fosta mea colegă de şcoală. Uite, aşa se gată pe ascuns şi viaţa“, vorbeşte cu lacrimi în ochi Simion Blaga.

„Am fugit din Basarabia de frica hoardelor ruseşti. Dar ne-au ajuns din urmă, aici, la Slimnic. Vedeai fetele acelea frumoase, săsoaice, pe care le invidiau, că se duceau duminica dimineaţa la biserică, îmbrăcate superb, cu nişte costume extraordinare… Eu, copil, mă uitam la ele ca la o minune. Ca, după un an şi ceva, să vină ruşii, să le strângă pe toate în şcoală, să le ţină acolo 24 de ore, fără apă, fără mâncare şi să le ducă direct în Dombas“, Stela Popescu, despre copilăria ei la Slimnic

Spune că regretă faptul că, în perioada cât a făcut militărie la Bucureşti, nu a mai căutat-o pe Stela Popescu. A mai încercat acest lucru, însă, acum aproximativ o lună şi jumătate. „Un prieten de la Sibiu mi-a dat numărul ei de telefon. Şi am zis să o sun seara, că peste zi sigur n-are timp. Mi-a răspuns şi mi-a spus că nu poate vorbi. «Sunt tare ocupată», mi-a spus. Am sunat-o de dragă ce îmi era“, adaugă Simion Blaga. La Fii Satului, când Stela Popescu a strâns tot satul la căminul cultural, Simion Blaga nu s-a apropiat de ea. „Cum aşa, fără nici un buchet de flori?“, lămureşte fostul coleg de şcoală.