Drama Sorinei, primul transsexual din România: „Sărbătorile mele sunt triste. Stau pe la biserici, mă mai ajută oamenii de milă”

În urmă cu 20 de ani, povestea lui ţinea prima pagină a ziarelor din toată ţara, după ce Sorin Raţiu devenea Sorina Raţiu, în urma primei operaţii de schimbare de sex din România. Astăzi, femeia trăieşte din mila oamenilor şi aşteaptă fiecare sărbătoare cu tristeţe.

În urmă cu aproximativ 20 de ani, Sorin Raţiu avea să fie, după o intervenţie chirurgicală complicată la Bucureşti, primul bărbat devenit femeie din România. Sorina avea să trăiască însă de-a lungul timpului o adevărată dramă, iar astăzi abia are din ce-şi duce zilele. 

Trăieşte din mila oamenilor

Cea mai mare parte a vieţii Sorinei curge astăzi pe străzi, sperând în mila oamenilor, tot mai puţini, care îşi aduc aminte de drama ei. O găseşti uneori în porţile bisericilor, alteori pe stradă, câteodată la adăpostul pentru oamenii străzii. Din când în când mai merge în Italia, la o fundaţie, mai ajută la diverse treburi, mai strange un bănuţ. Se descurcă greu, cu o pensie de boală infimă. 

”Am fost plecată iar în Italia, acum o lună, am măturat pe la biserici, am făcut curăţenie, am strâns ceva bănuţi, din păcate am mai stricat din ei”, spune Sorina, cu amărăciune. 

Viaţa ei, la 20 de ani de la operaţia care uimea România, este tristă şi grea. ”Nu simt nevoia nici de bărbat nici de femeie. M-am distrus. Nu o să am relaţii cu un bărbat niciodată, nici cu o femeie. Sufletul meu cred că este mai mult de bărbat, de aia îmi şi pare rău că am făcut operaţia”, adaugă. 

Sărbători în poarta bisericilor

Sorina a crescut la orfelinat, apoi a ajuns pe străzi. N-a avut niciodată sărbători adevărate, n-a vopsit niciodată ouă de Paşte. Învierea o va găsi şi anul acesta în poarta bisericilor, sperând că oamenii o vor ajuta cu câte puţin. 

”Sărbătorile mele sunt triste, stau pe la biserici, mă mai ajută oamenii din milă. N-am vopsit ouă de Paşte niciodată. Şi mă duc la biserică să mă rog la Dumnezeu şi la Maica Domnului să mă ierte de păcate. Oamenii nu prea mă ajută, aşa, câte un leu, foarte rar, dar ce să fac…”, mai spune Sorina. 

Vă mai recomandăm: 

Cosmina, fetiţa care sparge lemne, are grijă de fraţii ei şi îşi face temele la lumânare. Mai are 5 fraţi şi n-au avut niciodată jucării

Într-un sat uitat de lume din judeţul Sibiu, şase copii frumoşi duc zi de zi o luptă chinuitoare pentru supravieţuire. Asta nu-i împiedică să-şi vadă de şcoală şi să viseze la un viitor mai bun.

Dragoste de mamă: îşi creşte singură cei nouă copii într-o casă improvizată în şcoală. „Un cartof dacă-l am, îl pun pe blat şi îl mâncăm toţi. Şi tot nu-i las!”

Lenuţa Podariu, o femeie în vârstă de 47 de ani dintr-un cătun uitat de lume din Sibiu, creşte singură nouă copii. Nu se plânge, însă, şi spune că nu şi-ar da copiii pentru nimic în lume.

Povestea fraţilor abandonaţi la orfelinat şi crescuţi de un cuplu de bunici: „Tot ce am avut mai bun în casă a fost pentru ei“

Soţii Victoria şi Eugen Groza din Mediaş, judeţul Sibiu, au luat în plasament în urmă cu 14 ani doi fraţi abandonaţi şi i-au crescut cu toată iubirea şi atenţia de care s-ar fi putut bucura dacă ar fi fost copiii lor naturali. Cei doi fraţi, Sebi şi Alexandra, mărturisesc cu emoţie că nici nu-şi puteau dori o familie mai frumoasă.