Video Coloșii de la Canalul Dunăre–Marea Neagră, fabricați la Mârșa. „Mă lua groaza la gândul că aș putea rămâne locatar aici”

În anii ’80, Uzina Mecanică Mârșa, din Sibiu, a fabricat unele dintre cele mai mari utilaje folosite la construcția Canalului Dunăre–Marea Neagră. Fosta colonie muncitorească ridicată în jurul uzinei păstrează amintirea epocii sale industriale, în decorul pitoresc al Munților Făgăraș.

Fosta colonie muncitorească Mârșa, în prezent localitate aparținătoare orașului Avrig, se înfățișează ca un cartier de blocuri cu patru etaje, înghesuite pe un platou dominat, în depărtare, de crestele Munților Făgăraș.

Printre ele se amestecă foste cămine de nefamiliști abandonate și un stadion de fotbal, părăsit și el, care le amintește localnicilor de „Carpații Mârșa”, echipa uzinelor locale care, în anii ’70, ajunsese pentru o scurtă perioadă în Divizia B de fotbal.

Mârșa a păstrat specificul fostelor colonii muncitorești din anii regimului Ceaușescu, ridicate de la zero la marginea unor uzine ce au avut o expansiune rapidă și au necesitat, într-un timp scurt, o forță de muncă masivă.

Blestemul fostelor colonii muncitorești care împânzesc România

În alte zone ale României, astfel de colonii muncitorești au avut o soartă dramatică. La Ruschița, în Caraș-Severin, cele mai multe blocuri construite la marginea exploatării miniere din Munții Poiana Ruscă, ocupate odinioară de sute de familii, au rămas părăsite, iar șansele de dezvoltare a localității par compromise.

Fosta colonie Ciudanovița (județul Caraș- Severin), clădită în jurul minelor locale de uraniu din Banatul Montan a rămas și ea pustie.

Fosta colonie Porțile de Fier 2, de pe insula Ostrovul Mare a Dunării (județul Mehedinți), avea în anii ’70 aproape 10.000 de locuitori (muncitori și familiile lor), însă în prezent au mai rămas aici doar vreo 50 de familii. În Ghelari, județul Hunedoara, cartierele de blocuri construite pe un deal, în jurul fostei mine de fier, sunt și ele aproape pustii, fără mari șanse de a mai fi ocupate în viitorul apropiat.

Apropiată de Sibiu și de Munții Făgăraș și traversată în viitor de Autostrada Sibiu–Făgăraș, aflată acum în șantier, Mârșa pare să aibă mai multe șanse la dezvoltare decât alte foste colonii muncitorești.

Colonia Mârșa, extinsă odată cu uzina

În anii ’80, când localitatea de la poalele Făgărașului a atins apogeul extinderii sale, utilajele produse aici fiind livrate în număr mare uriașului șantier al Canalului Dunăre–Marea Neagră, blocurile au fost construite în ritm alert.

„Pentru a primi locuință aici, trebuia să muncești opt zile la construcția blocurilor. Mulți primeau locuințe și la Mârșa, dar și în Sibiu”, își amintește un fost salariat al întreprinderii, cu 45 de ani vechime.

Confortul a fost lăsat atunci pe planul al doilea; important era ca oamenii veniți aici să aibă un acoperiș deasupra capului, își amintește fostul localnic.

„Mârșa… un cartier, o colonie – așa era numită – construită pentru ‘veneticii’ care munceau la fabrica de armament ascunsă la trei kilometri mai sus, în munte. Era un loc proiectat pentru clasa muncitoare, cu șapte blocuri pentru nefamiliști, unele destul de jalnice. Totuși, avea și cinematograf, o bază sportivă puternică, pe lângă cele câteva zeci de blocuri ce formau colonia. Nu era asfalt, drumul era betonat – rezistent, ce-i drept. Liceul, internatul, creșa și școala generală – toate noi, din anii 1980”, informa acesta. 

Deși aparținea de fabrică, cartierul era plin de praf și mizerie, adaugă fostul muncitor.

„Șantiere existau mereu, iar autobasculantele ridicau nori de praf. Cofetăria avea și o grădină de vară. Complexul, cu crâșma plină ochi în fiecare zi de salariu – dar nici în rest nu era goală. Am fugit din ‘T-uri’ după câteva luni de cazare, mutându-mă la Avrig, în gazdă. Mă lua groaza la gândul că aș putea deveni locatar permanent al acestui loc”, concluzionează acesta.

Alți localnici îi oferă descrieri mult mai pozitive. 

„Mârșa este o așezare cochetă la poalele munților Făgăraș, cu aer curat de munte, fără pic de poluare, cu disponibilități imobiliare, terenuri de sport și agrement, liniștită, plină de spații verzi întinse și copaci, foarte aproape de Sibiu, la circa 30 de kilometri. Este ca o stațiune, dotată cu utilități foarte bune: drumuri asfaltate, curent electric, gaze, apă, canalizare, un aspect aerisit care dă sentimentul de destindere, cu munții aproape și împrejurimi viu colorate. Așezarea se află pe o colină cu vedere largă către orizont, înconjurată de multă verdeață, cu magazine și locuitori gospodari. Curățenia exemplară a micuței comunități este un motiv să vrei să locuiești aici”, relatează unul dintr ei. 

Povestea Mârșei, idealizată de regimul comunist

O cale ferată abandonată desparte blocurile, locuite de peste 2.000 de oameni, de vechea platformă industrială din Mârșa, înființată în anii ’30, când aici funcționa o fabrică de grenade și focoase.

După război, regimul comunist a extins fabrica de muniție, transformând-o treptat într-una dintre marile uzine mecanice ale României. Zona strategică în care se afla, ascunsă de pădure și înconjurată de valea Oltului și a râului Avrig, pe de o parte, și de „zidul” Munților Făgăraș, pe de altă parte, era atractivă pentru dezvoltarea unui complex industrial cu o puternică componentă militară.

Un eveniment petrecut în timpul războiului la fabrica din Mârșa, când depozitele sale au fost dinamitate, a devenit ulterior un motiv de mândrie pentru propaganda comunistă.

„Atunci, un grup de patrioți din cadrul Uzinelor Mârșa a organizat cu minuțiozitate o acțiune de sabotaj de mare amploare. Au fost dinamitate mai multe magazii cu muniții, precum și o parte din atelierele întreprinderii. Explozia izbucnită în seara zilei de 4 decembrie 1942, la ora 22:45, a aruncat în aer depozitul de muniții, distrugând vagoane de trotil, 74.000 de proiectile de artilerie de diferite calibre, 160.000 de șuruburi portamorse și circa 10.000 de lăzi pentru ambalat muniție”, relatau istoricii din perioada comunistă.

Mârșa, furnizor de utilaje pentru Canalul Dunăre - Marea Neagră

În anii ’70, la Uzina Mecanică Mârșa se produceau basculante și remorci mici, iar treptat a început producția unor utilaje cu o capacitate tot mai mare: basculante de 50 și 100 de tone, trailere de la 20 până la 500 de tone, dar și tancuri, turele de tancuri (TR-580 și TR-800) și alte componente auto speciale.

Localnicii se mândreau că o parte din utilajele fabricate aici au fost folosite pe șantierul Canalului Dunăre–Marea Neagră, redeschis de regimul Ceaușescu la mijlocul anilor ’70.

„Canalul Dunăre–Marea Neagră a fost marele nostru beneficiar. Pentru că aici, prin cele peste 5.200 de utilaje livrate — autobasculante, buldozere, tractoare cu remorci, trailere — în valoare de aproape 3 miliarde de lei, ne-am trecut, de fapt, probele de foc ale capacității și ingeniozității creatoare. Aici am livrat nu doar autobasculante de 16 și 50 de tone. Am produs și expediat și celebrele autobasculante Diesel-electrice de 100 și peste 100 de tone, o adevărată revelație a tehnicii de vârf românești. O altă premieră pe care țin să o amintesc: realizarea și livrarea buldozerului de 550 m.c., al treilea ca mărime din lume, cu o putere de împingere de 100 de tone — utilaj care și-a trecut cu brio testele aspre ale lucrărilor de acolo”, relata inginerul Nicolae Roman, directorul întreprinderii, în 1984, la inaugurarea Canalului Dunăre–Marea Neagră.

Declinul uzinei mecanice

La începutul anilor ’80, aproape 10.000 de oameni munceau la Întreprinderea Mecanică Mârșa și la fabrica cu sectoare speciale pentru producția militară, care a funcționat până în anii ’90 în cadrul acesteia.

Tot atunci, la marginea platformei industriale fusese ridicat un mic orășel muncitoresc, cu 4.000 de locuitori, cazați în blocurile construite în ritm alert și în cele câteva cămine de nefamiliști, destinate muncitorilor veniți din regiunile Moldovei și Olteniei.

„Foarte mulți navetiști veneau aici din satele apropiate și din Sibiu, de la 25–30 de kilometri, cu trenul și cursele întreprinderii. Acum, mai sunt câteva fabrici pe vechea platformă industrială, cu câteva sute de angajați, foarte puțini față de furnicarul ce era aici. În rest, s-a distrus. În schimb, mulți dintre cei care au rămas aici muncesc la Sibiu”, își amintește un pensionar al uzinelor Mârșa.

După 1990, uzina mecanică a intrat într-un declin abrupt, odată cu industria locală: multe dintre secțiile sale s-au închis, iar numărul angajaților s-a redus drastic. Producția militară a fost oprită, iar în prezent, la Mârșa se realizează confecții și structuri metalice și piese pentru industria grea. Tot aici funcționează și una dintre marile fabrici de construcții ale Sibiului.

În apropiere, călătorii găsesc valea Avrigului, cu numeroasele sale pensiuni și zone de agrement, de pe care pot urca pe traseele din Munții Făgăraș.