Satu Mare: 18 fete şi 4 călugăriţe formează o familie

Patru călugăriţe de la o congregaţie italiană îngrijesc 18 minore în Satu Mare. Măicuţele cresc fetele într-o casă nouă, construită în 2003 din banii obţinuţi din diferite sponsorizări.

18 minore din Satu Mare sunt îngrijite de patru călugăriţe de la Congregaţia Internaţională „Fiicele îndurării“, filiala italiană. Cele patru surori, Sanda Chirilă din Cluj-Napoca, Adriana Seica din Oradea, Gioia Pasqualotto din Italia şi Ruth Aranda din Paraguay, trăiesc la Satu Mare din anul 2002, când au fost trimise din Italia cu menirea de a-i ajuta pe nevoiaşi. „În primul an de şedere în acest oraş duceam mâncare, haine şi alte obiecte de uz casnic familiilor sărace ce trăiesc pe străzile Toamnei şi Ion Ghica, oameni care se confruntă cu dificultăţi materiale grave. Ne-am dat însă seama că astfel nu puteam fi de folos, aşadar în 2003 am început să construim o casă în care să putem primi minore pe care să le creştem şi să le îngrijim“, povesteşte sora Sanda.

Casă din sponsorizări de la italieni şi austrieci

Călugăriţele au reuşit să construiască o casă mare cu 11 camere, grupuri sanitare, bucătărie şi alte anexe, în care astăzi locuiesc alături de 18 fete care provin din diferite case de copii. „Cea mai mare parte a banilor provin de la congregaţia din care facem parte, de la Organizaţia Renorabis, dar şi de la persoane fizice. La construcţia propriu zisă ne-a ajutat un grup de meseriaşi, care în locul concediilor de odihnă formează un grup şi pleacă în misiuni peste tot în lume pentru a ajuta la construcţii organizaţiile care solicită ajutor. În 2003 au venit la noi în Satu Mare“, mai povesteşte măicuţa.
Construcţia casei s-a finalizat la sfârşitul lui 2004, iar un an mai târziu mâicuţele au luat în îngrijire primele 12 fete. O parte dintre ele au rămas şi astăzi, iar unele şi-au constituit familii după majorat.

Crescute ca în familie

Fetele trăiesc ca într-o familie. Programul lor este liber, datoria lor principală fiind aceea să frecventeze şcoala, să înveţe bine şi să aibă un comportament adecvat. „Nu le-am impus un program anume, aşteptările noastre sunt cele obişnuite ale unui părinte“, spune sora Dansa.
Fetele sunt minore, iar după împlinirea vârstei de 18 ani au dreptul să se mute şi să îşi trăiască viaţa cum vor. Deocamdată, ele se simt bine lângă măicuţe. Primesc în fiecare zi mâncare gătită, caldă, au camerele lor, grupuri sanitare şi toate condiţiile pe care mulţi copii nici în familii nu le primesc. „E mult mai bine decât la centrul de plasament. Trăim aici de 5 ani ca într-o adevărată familie“, spune Maria Sava, de 15 ani, una dintre fete.
„Îmi place mult aici. Trăim ca în familie, mergem la şcoală, învăţăm, iar în timpul liber avem acces la televizor, calculator cu internet şi putem ieşi şi la prieteni“, spune şi Narcisa Jurjea, o tânără de aceeaşi vârstă.