De ce este gelozia dintre fraţi necesară şi nu trebuie privită ca un comportament agresiv la copii

Gelozia dintre fraţi şi gelozia manifestată de copii în general reprezintă un pas normal în dezvoltarea lor. Aceasta este o emoţie benefică, ajutându-l pe cel mic să se exprime faţă de raportul cu cei din jur.

„Meseria” de părinte nu este una deloc uşoară, cei care au cel puţin un copil ştiind asta. Cei care sunt pentru prima dată părinţi se lovesc de necunoscut, ceea ce dă un sentiment de greutate când vine vorba de a creşte copilul, uneori chiar o frică. Părinţii care au al doilea copil nu mai sunt văzuţi ca oameni care întâlnesc o povară, deşi aceştia au alte greutăţi de gestionat. Una dintre acestea este gelozia dintre fraţi.

Acest fenomen se regăseşte în toate familiile în care există cel puţin doi copii, cei doi manifestând sporadic sentimente de gelozie unul faţă de celălalt. „Gelozia dintre frati începe de la 2-3 ani şi chiar mai repede dacă aceştia sunt dezvoltaţi din punct de vedere al înţelegerii. De atunci dezvoltă o emoţie de gelozie din complexul de emoţii. Este o formă de exprimare, care le vorbeşte copiilor despre relaţia pe care o au cu o altă persoană, ce reprezintă această persoană faţă de ei”, explică acest fenomen psihologul Călin Secan.

Copiii nu manifestă gelozii doar faţă de fraţi, fiind dese geloziile şi faţă de părinţi, atunci când tatăl primeşte mai multe atenţie decât copilul, din partea mamei, sau gelozie pe animalele din casă. Această gelozie a celor mici, indiferent asupra cui este manifestată, este privită ca una necesară şi de bun augur de către psihologi.

„Vorbim despre o gelozie normală la copii, despre o emoţie, care în rândul copiilor este chiar benefică, este o formă de dezvoltare, de manifestare, ajută copilul să îşi traseze anumite limite în ceea ce priveşte comportamentul vis a vis de propria lui persoană sau de alte persoane. Nu este o gelozie rea, ca în cazul adulţilor, când vorbim de o gelozie patologică”, continuă psihologul.

Astfel, certurile dintre fraţi, posesivitatea lor, toate exprimând o gelozie nu trebuie private ca un comportament rău al copilului ci o parte din dezvoltarea acestuia. Gelozia e o formă de aparare a teritoriului, o formă de manifestare a protecţiei propriului patio, a ceea ce reprezintă identitatea şi obiectele lui. Ca şi cadru de manifestare, ea poate să aibă o formă de iubire, o formă de posesie, o formă de apartenenţă la un grup.