Raţă la cuptor cu varză de Bruxelles. De ce ingrediente ai nevoie pentru a prepara reţeta delicioasă

Carnea roşie de raţă este extrem de bogată în proteine şi este recomandată pentru întărirea sistemului imunitar, a sistemului nervos şi al celui digestiv.

Bucătarul reşiţean Uica Mihai spune că marele avantaj al consumului cărnii de raţă este dat de grăsimea păsării, care este mult mai uşor eliminată de corp, pentru că are un punct de topire de doar 14 grade Celsius, mult mai mic decât cel al carnii de vita, porc şi pui care sunt 45, 38 si 37 grade Celsius. Bucătarul spune că, din acest motiv carne de raţă se poate consuma şi rece. Iată, mai jos, reţea lui Uica Mihai de raţă cu varză de Bruxelles.

“Îţi trebuie mai întâi să jecmăneşti o raţă grasă, de pulpele ei. Eu le-am luat din galantar, nişte durdulii de pulpe cu slănina fină pe ele de un deget. Si le-am crestat frumos în careuri şi le-am înmuiat textura cu sare, piper şi doar un fir de cimbru, ca să le las să zacă nişte ceasuri. Cum se spune la manual, o marinare uscată, care are rolul de a frăgezi carnea şi a îmbina nişte arome subltile într-una nouă şi mai subtilă.

Apoi am tras pulpele în tigaie doar cu un strop de ulei ca să pot carameliza grăsimea, care altfel se topeşte şi fuge toată în tavă Şi o să ai un sos gras şi o carne secată. Dar focul iute, grijă să prindă pulpele doar rumeneală, iese ceva grozav şi îţi miroase bucătăria ca o pajişte din raiul mâncăilor.

Între timp, într-o oală am clocotit nişte verze de Bruxelles mai mărişoare, în apă cu sare, boabe de piper şi dafin. Verzele au fost crestate în cruce ca să se pătrundă până în inima inimii lor şi o dată scoase din oală au stat zvârlite un minut în apă rece ca gheaţa.

Procedeul e iarăşi unul de manual, se numeşte blanşare şi are rolul de a păstra vie aroma legumei şi culoarea. În tigaia în care am fript pulpele de raţă, am distuit în grăsimea rămasă, feliuţe julien de ardei kapia roşu, specific unguresc, felii de roşii, - ce frumos le spun ungurii porodici - şi doar un sfârc de ceapă roşie.

Şi în tavă am aşezat pulpele raţei crăcănate, verzişoarele crestate şi am napat totul cu legumele trase la tigaie, mai stropind cu sare, piper, cimbru şi două pahare dintr-un vin limpede şi aromat, demisec de deal însorit, ca să avem şi un sos bogat.

Şi tava s-a dus să stea în cuptor la 170 de grade, cam cât ne-a trebuit nouă să radem o litră de pălincă de caise. Iar când am scos-o de acolo, rumenă şi cu saft, neam făcut trei cruci mari şi am purces la a o înfuleca până oasele strălucitoare au mai rămas doar, ca mărturie a măcelului răţesc.

Petrecere de fraţi într-u ale stomacului, unguri şi români laolaltă”, spune bucătarul.