Ciorbă din pipote de pui. Cum se pregătesc ingredientele înainte de gătire
0Pipotele sunt pretenţioase la gătit pentru că trebuie o pregătire minuţioasă înainte de fi transformate în ciorbă.
Bucătarul reşiţean Uica Mihai spune că pentru a le face bune de mâncat le ţine câteva zi la marinat.
“Prima dată ne trebuie pipote. Eu am tăiat paisprezece pui iar pipotele acestor pui, le-am adunat şi le-am curăţat bine şi le-a spălat cu trei ape. Apoi le-am pus să zacă într-o salţă, dintr-un pahar de vin alb dulce, un traminer duios şi calin, amestecat cu boabe de piper şi rozmarin. Am mai pus acolo coaja rasă de la un sfert de lămâie şi cinci crenguţe de mentă neagră proaspăt culese din fundul grădinii.
Şi trei zile au stat pipotele la frigider la temperatură de plus un grad ca să se frăgezească, fiindcă pipota are ea o carne a iei tare şi fibroasă, dar bună la gust ca o bucată pentru împărat. Şi în a patra zi am scos pipotele din marinată, le-am şers într-un prosop curat şi le-am aruncat într-o oală de doi litri.
Acolo sfârâia fierbinte nişte untură galbenă, oprită de la târtiţa puilor ucişi mişeleşte de mine şi pipotele au fost chinuite de lingura de lemn ca să prindă o rumeneală frumoasă, fiindcă din baiţ ele au ieşit cam vinete la culoare (de la vin).
Şi când s-au rumenit ele gingaş, am turnat un litru şi jumătate de apă fierbinte. Şi tot acolo am pus o gulie albă dată pe răzătoarea cu ochiuri mari şi doi morcovi aşijderea. Nu tu păstârnac ori rădăcină de pătrunjel. Şi fiertura asta a stat la foc iute cam un ceas să se înmoaie bine stomacurile puilor. Şi am mai pus acolo patru linguri de orez , foi de dafin, piper măcinat şi doar un praf de sare.
Şi când a înflorit
frumos orezul, am tras oala de-o parte şi i-am făcut un obraz din cinci ouă
frecate cu un sfert de litru de lapte proaspăt de la vaca vecinei Măriuţa în
care am mai pus şi puţină nucuşoară rasă. Şi fiertura avea culoarea untoasă şi
bănuţi de grăsime aurie deasupra de la untura târtiţelor de pui.
Şi zeama asta a mai primit o ploaie întreagă de leuştean şi pătrunjel verde, dimpreună tocate până s-au făcut în fragmente ca vârful acului. Au dat imediat o aromă sălbatică fierturii şi eu mi-am umplut un blid pe măsură, dres cu zeamă de lămâie şi lângă un ardei iute dar din acela ucigaş ci un sort mai blând pentru bebeluşi şi moşcodăi ca mine”, povesteşte bucătarul.