VIDEO Dezastru ecologic pe Olt. Un pod uriaş de peturi s-a format la barajul din Drăgăneşti

După ploile de săptămâna trecută, toate mizerile aruncate pe malurile sau în apele afluenţilor s-au adunat în râul Olt. La barajul de la Drăgăneşti – Olt este un adevărat dezastru ecologic.

O serie de imagini publicate la finele săptămânii trecute pe Facebook de Meteoplus arată dezastrul ecologic de pe Olt, de la barajul din localitatea Drăgăneşti - Olt. 

 Luciul apei la barajul din localitatea olteană este acoperit de tone de pet-uri, aduse cel mai probabil din amonte, de afluenţii Oltului, în urma precipitaţiilor abundente de săptămâna trecută. 

Oltul, este cel mai mare râu interior amenajat al României. Are o lungime de 615 km, izvorăşte din Munţii Hămaş, ca şi Mureşul, din judeţul Harghita şi străbate  partea de sud est a Transilvaniei, Carpaţii Meridionali, Câmpia Română şi se varsă în Dunăre. Reprezintă limita dintre două regiuni istorice: Muntenia şi Oltenia. Cinci oraşe se află în vecinătatea Oltului: Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea şi Slatina.

Dezastrul de la Drăgăneşti nu este o premieră

Postarea de pe net a depăşit 160.000 de vizualizări, iar comentariile sunt dintre cele mai acide. Oamenii consideră că suntem cu toţii de vină, că legile există doar cu numele fiindcă nu sunt puse în aplicare, că autorităţile sunt dezinteresate, că nu există amenzi destul de mari şi că situaţia este generală, întâlnită pe toate râurile şi lacuril ţării. Internauţii consideră că acesta este modul prin care „natura face curăţenie de... vară” şi că astfel va fi mai puţin plastic prin apele şi pădurile ţării.

Există şi persoane din zonă care susţin că dezastrul de la Drăgăneşti nu este o premieră: „Nu aveţi idee cât de gros este stratul! Personal am participat acum aproximativ 5 - 6 ani la o depoluare la acelaşi baraj. Munţii de gunoaie au fost strânşi cu un vaporaş, asta datorită unei avarii. Nu cred că mai aveţi norocul ăsta, să fie strânse în alte împrejurări. Statul nu vede aşa ceva. Ministerul Mediului nici atât”. 

„Culmea... postăm si ne lamentăm pe Facebook, dar continuăm cu autodistrugerea şi nici nu facem nimic concret pentru a diminua fenomenul!”, concluzionează internauţii.

Soluţii există, dar nimeni nu vrea să le implementeze

Printre comentarii sunt unele în care se spune: „Dumnezeu v-a măturat gunoaiele şi a spălat mizeria lăsată de unii, acum nu trebuie decât să le transportaţi... Aşa-i omul, nu ştie decât să mănânce, să bea, să facă dezordine şi să lase gunoiul în seama lui Dumnezeu”.

Oamenii sunt ferm convinşi că: „Nu fabricile au făcut asta. Oamenii toţi au aruncat mizerii pe marginea râului, după grătare etc. Cel mai trist este că toate acestea se vor vărsa în Dunăre la final”. „Aşa mizerie eu personal nu am văzut pe malul Oltului până la Râmnicu Vâlcea”.

Unii sunt de părere că: „Astea nu sunt sticle aruncate întâmplător, ci mormane de gunoaie care au fost depozitate de-a lungul timpului pe văile apelor, prin gropi rămase după exploatările de piatră, mai ales la ţară, unde nu se colectează gunoiul menajer, ci fiecare se descurcă cum poate. Din păcate, suferim toţi. De aceea, trebuie să luăm atitudine împotriva acestui fenomen”.

Internauţii vin şi cu soluţii: „Toţi, absolut toţi ar trebui să luăm atitudine când vedem pe cineva din vecinătatea noastră că aruncă şi o bucăţică de hârtie! Cum poţi să te duci la picnic cu 10 kg de mâncare şi 10 l de lichide, dar nu poţi să pui 2 kg de ambalaje în maşină şi să le arunci la un tomberon?” Alţii cred că ar fi bună „o maşină specială care strânge toate gunoaiele”.

Unii propun implementarea unor politici în privinţa pet-urilor, la fel ca în Occident sau în oraşele mari, unde primeşti bani pentru fiecare plastic dus la reciclare, politică pe care toţi comercianţii să fie obligaţi să o respecte: „Dacă pentru fiecare pet s-ar plăti măcar 50 bani şi ar exista posibilitatea de returnare şi încasare a contravalorii, nu ar mai fi o sticlă de plastic sau cutie de bere, suc, aruncate aiurea. Germania are sistemul ăsta, dar România nu e Germania!”. Sau: „Ar trebui instalat în toata ţara aşa ceva. Ar trebui obligaţi toţi comercianţii să implementeze un aşa sistem. Când pun adaos comercial e bine, să pună şi aparate pentru reciclare”. 

Este dat şi exemplul Olandei unde: „Oamenii au două tomberoane la poartă: unul pentru resturi menajere, iar unul pentru hârtie. Sticlele de plastic le duc la magazin şi primesc un bon valoric cu care plătesc viitoarele cumpărături. Astfel, nu se taie pădurea şi în apă nu vezi pet-uri. Amenzile sunt foarte mari. Haideţi să le urmăm exemplul, nu e aşa de greu!”

Există şi nostalgici după vremurile de odinioară: „Pe timpul lui Ceauşescu, noroc că nu existau prea multe ambalaje de plastic. Şi atunci era mizerie, doar că era obligatorie munca, elevii militari, deţinuţii erau scoşi la muncă patriotică. Conştinţa tot timpul a lăsat de dorit la majoritatea dintre noi”.

În loc de concluzie: a plouat cu pet-uri, „dar măcar va fi curat în pădure o perioadă”

„Până la ministrul Mediului, ar trebui să înţeleagă toţi cei care aruncă aceste pet-uri că ne facem rău singuri”, dar şi că „Ăsta este rezultatul lipsei de educaţiei şi al respectului faţă de... orice.”

Pe de altă parte: „Vara asta a făcut curăţenie natura în locul oamenilor”. „Cred că a plouat cu pet-uri sau aşa ceva...” Bine şi că: „Măcar va fi curat în pădure o perioadă. Natura se răzbună... Un râu de peturi!”.

Cert este că: „Mai trebuie din când în când puţin potop, să adune gunoaiele nesimţiţilor”, iar: „Natura ne restituie gunoaiele.”

Altfel spus: „Aceasta poză este cea mai bună eticheta pentru ţara noastră - "gunoaie"!”.