Tehnici de atracţie şi de seducţie explicate de specialişti

Unele persoane au ridicat tehnica de a cuceri la rang de artă. Sunt acei oameni care chiar şi într-un loc în care nu cunosc pe nimeni reuşesc ca, numai după zece minute de fixat privirea asupra persoanei de care sunt interesaţi, să plece cu ea la braţ, ca şi cum s-ar fi cunoscut de-o viaţă.

Specialiştii în materie pomenesc chiar de indivizi care reuşesc performanţa să se întoarcă după o oră şi să aplice cu succes aceeaşi tactică, fapt ce i-a determinat să ia în considerare că au de-a face cu o specie umană care deţine un soi de radar secret în trup. Allan Pease vorbeşte despre cum funcţionează tehnicile de atracţie în volumul „Limbajul trupului“.

Priceperea şi recunoaşterea semnalelor de atracţie fizică sunt decisive în obţinerea succesului în relaţiile sexuale. În general, femeile interpretează corect anumite gesturi ale trupului interlocutorului şi gesturile de curtenire. În schimb, bărbaţii, mai spun specialiştii, sunt de cele mai multă ori orbi în faţa acestor semnale. Astfel se explică şi de ce un bărbat considerat sexi şi o persoană care transmite siguranţă, de către doamne, este catalogat drept arogant sau agresiv de către domni. 

Aşa s-au născut şi întrebările şi nenumăratele studii şi cărţi pe tema: cum poţi cuceri un partener. Cum reprezentantele sexului frumos sunt mai generoase în privinţa semnalelor emise privind atracţia trupească, gesturile lor au fost studiate mai mult.

Cercetătorii sunt conştienţi însă de faptul că unele semnale sunt deliberate, în timp ce altele sunt ca un reflex, motiv care i-a determinat să creadă că ele sunt înnăscute. 

În „Comportamentul de cvasi-curtenire”, dr. Albert Scheflen vorbeşte despre shimbările fiziologice care apar la întâlnirea a două persoane de sex opus. În cazul bărbaţilor care se pregătesc de o întânire sexuale, vor fi evidente atât tensiunea musculară cât şi pungile de sub ochi care devin mai mici, ţinuta trupului – mult mai încrezătoare, pieptul ieşit în afară, fapt ce creează impresia că persoana în cauză a întinerit subit. 

A avut ca punct de observaţie plaja, iar ca moment – clipa în care privirile a doi necunoscuţi de sex opus se întâlnesc şi până când trec unul de celălalt. Scheflen a constatat că după acest moment, postura corpului revine la normal.

Ca şi la animale, la bărbaţii studiaţi s-au constatat gesturile de împăunare când se află în preajma unei femei, alături de altele, precum: aranjarea gulerului, a cravatei, a butonilor de la cămaşă sau a sacoului, a părului sau îndepărtarea unui fir inexistent.

În schimb ţinuta cowboy cu degetele în curea, este interpretată drept agresiune, pentru că accentuează zona organelor genitale.

Un bărbat care devine interesat de o femeie, este dat de gol prin câteva gesturi precum: dilatarea pupilelor, modul în care se uită sau cum este îndreptat trupul, cu laba piciorului în direcţia vizată, mâinile în şolduri care denotă disponibilitate pentru aventură. 

Numai că şi în acest caz, al ritualurilor de curtenire, bărbaţii par mai puţin dotaţi decât femeile. Şi în cazul femeilor s-a observat tendinţa de a-şi aranja părul, a-şi netezi fusta, mâinile în şold, privirile intime prelungi, când devin interesate de un bărbat. Nu lipseşte nici măcar gestul degetului, scos din cordon, poşetă sau buzunare, numai că el este mai subtil.

În schimb, cele mai multe dintre femei se îmbujorează la faţă, îşi dau capul pe spate, îşi expun încheietura mâinii, considerată una din cele mai erotice părţi ale trupului, gesturi întâlnite şi la homosexuali; îşi îndepărtează picioarele, atunci când stau pe scaun dar şi în picioare, îşi leagănă şoldurile, îşi întorc brusc privirea sau au gura întredeschisă cu buzele umezite. Alte gesturi des întâlnite – rujarea sau mângâierea obiectelor de o anumită formă.

Şi picioarele pot vorbi în locul cuvintelor. În timp ce bărbaţii stau pe scaun de cele mai multe ori cu picioarele îndepărtate, la femei s-au constatat trei poziţii de bază: gestul etalării genunchilor, când nu există nici o formalitate, jocul cu pantofii, încrucişarea şi desfacerea lentă a picioarelor.

Sursa de documentare pentru redactarea acestui material: „Limbajul trupului”, Allan Pease.