FOTO VIDEO Paradisul natural ascuns de la Scoruş. Cascada care aşteaptă să fie omologată drept cea mai înaltă cădere de apă din România: „Este o minunăţie!“

Ascunsă mult timp de ochii curioşilor, Cascada Scoruş din judeţul Vâlcea este şi astăzi destul de greu de găsit, pe un traseu greu accesibil.

Se află pe un tărâm binecuvântat, al cascadelor, pentru că zona în care o regăsim are cel puţin 30 de astfel de căderi de apă, potrivit omenilor locului. 

Nici nu-i de mirare că localitatea Malaia / Mălaia, de pe Valea Lotrului, din judeţul Vâlcea, este poreclită şi Ţara Cascadelor: Cascada Scoruş(u), Apa Spânzurată, Cascada Latoriţei, zona cascadelor, sunt printre cele mai cunoscute frumuseţi ale naturii, alături de altele renumite de multă vreme, precum Lacul Brădişor, Cheile Latoriţei, Fântâna Brătienilor, Biserica de Lemn din Ciunget, Peştera Laptelui etc.

Scoruş a ajuns în atenţia publicului abia în urmă cu 3 ani, deşi oamenii locului, cunoscătorii şi iubitorii muntelui o ştiau de mult.  

Cum încă nu a fost omologată, înălţimea cascadei variază în funcţie de sursă, dar cele mai multe amintesc de peste 100 de metri.

De când a ajuns în atenţia publicului, mii de oameni s-au aventurat într-o zonă nu foarte accesibilă de pe Valea Bucureasa, pe un teren sălbatic, unde nu există un traseu turistic dedicat. Practic este în apropierea altor două trasee turistice, pe partea nordică a versantului Văleanu. Tot de 3 ani a fost inclusă pe harta turistică din Vâlcea.

Oamenii locului vorbesc despre un grup de cascade. „Toată, căci mai are două praguri şi două cascade înlănţuite, are 110 m. Continuă cu un canion de 100 – 120 de metri şi se termină cu o altă cascadă de 22 de metri”, susţine Pavel Ciucă, cel care a adus-o în atenţia publicului, în urmă cu trei ani şi datorită căruia i s-a mai spus şi Cascada lui Ciucă. 

Mircea Lera, şeful Salvamont Vâlcea, a adăugat şi el: „Traseul cu marcaj triunghi albastru ocoleşte oarecum cascada, iar poteca turistică nu atinge zona cascadei. Mai este o cascadă şi un lac, o marmită foarte mare deasupra cascadei”. Adică în amonte de ce se vede mai este un lac şi apoi o cascadă.

În mediul online circulă şi alte cifre, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu declaraţia localnicului. Dar toate vorbesc despre praguri, despre o înălţime destul de mare a primului prag, care variază între 60 şi 80 de metri cădere de apă, urmat de un alt etaj, un canion şi încă o cascadă. 

În ceea ce priveşte lăţimea cascadei dimensiunile variază între 3 şi 7 metri în funcţie de debitul apei.

Şi dacă lui Ciucă i se recunoaşte meritul de a o fi „descoperit”, şeful de la Salvamont Vâlcea este cel care a mediatizat-o intens, de atunci.

Povestea cascadei este oarecum ciudată, în sensul că a fost la un pas de a dispărea din cauza unei hidrocentrale. „Urma să fie distrusă pentru a se construi o hidrocentrală”, recunoaşte Mircea Lera care mai adaugă „ne putem bucura încă de ea datorită acestei publicităţi”, concluzionând: „Este o minunăţie”. 

Pentru a ajunge la Scoruş, de pe Valea Oltului, se virează spre Voineasa, la Brezoi, pe DN 7A. Traseul este unul de vis, două baraje: Brădişor şi Mălaia opresc deseori privirile turiştilor care vor să imortalizeze priveliştile. În localitatea Malaia / Mălaia, când se ajunge pe la jumătatea lacului, înainte de primul pod, se virează la stânga pe un drum forestier. După Pensiunea „Căsuţa din Pădure” se mai merge aproximativ 200 de metri şi se ajunge într-o parcare improvizată, după aproximativ 1,5 kilometri de drum forestier. 

Coordonatele GPS pentru această parcare sunt următoarele : N – 45.339752 şi E – 24.011307.

Până la cascadă, cei obişnuiţi cu muntele n-ar trebui să facă mai mult de 40 de minute, dar pentru restul traseul se străbate în mai bine de o oră. Important este să urmaţi traseul spectaculos marcat cu două cercuri, alb şi roşu, prin canionul Văii Bucureasa. Singura prezenţă a omului constă în podeţele care traversează valea şi potecile înguste. Traseul este paralel cu apa, prin canion, inclusiv peste pietre, peste şi pe sub copaci, motiv pentru care nu este indicat celor mici şi nici amatorilor. Recomandat, ca peste tot la munte, este să fiţi echipaţi corespunzător.

La un moment dat se virează la stânga pe un drum forestier, iar apoi urmează o pantă pe aproximativ 200 de metri până la cascadă. Este extrem de înaltă, are debit şi este destul de gălăgioasă, dar traseul insinuos şi efortul până aici merită din plin. Încă se lucrează la amenajarea accesului. În sezonul ploios, debitul este de patru ori mai mare decât cel normal.

 De la cascadă se poate ajunge până în Munţii Căpăţânii urmându-se traseul marcat cu triunghi albastru, pe la vechea stână de la Cocora şi pe lângă Crucea Brătienilor.