Video FOTO VIDEO Comoara ascunsă într-o clădire de epocă din Vâlcea: sobele cu foiţă de aur vechi de 300 de ani
0Actualul palat al copiilor din Râmnicu Vâlcea, monument istoric, ascunde o comoară şi o poveste fabuloasă, puţin cunoscută.
Vechi conac al Socotenilor, intrat apoi în moştenirea Lahovarilor, Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea este cea mai veche clădire funcţională din oraş.
Clădirea de epocă impresionează prin arhitectură, dar şi prin comorile pe care le ascunde în interior, neştiute şi nebăgate în seamă de cei mai mulţi dintre cei care îi trec pragul.
Este vorba despre şapte sobe seculare pentru încălzit, din ceramică, una datând de la jumătatea secolului al XVIII-lea, iar celelalte de la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, de o rară frumuseţe. Acestea sunt fie de inspiraţie vieneză, fie de inspiraţie italiană.
Teracota impresionează prin bogatele ornamente - flori, fructe, dar şi prin foiţa de aur.
Soba din biroul directorului instituţiei, prof. Constantin Sîiulescu, are inserţii cu foiţă de aur, fiind construită în jurul anului 1780, din ceramică produsă în Viena. Obiectul de patrimoniu a fost evaluat de un cunoscător la peste 50.000 de euro.
Povestea comorii din cea mai veche clădire funcţională din Râmnicu Vâlea - Palatul Copiilor: sobe în stil baroc, unele vechi de trei secole cu inserţii din aur:
Clădire de epocă, cu sobă seculară în toaletă
Celelalte sobe sunt construite în stil italian, având peste un secol vechime. Una dintre ele se află chiar în toaleta de la etaj, dar fiind obiect de patrimoniu nu a putut fi mutată în alt loc. Acestea sunt construite până în 1910, cu materie primă adusă din Italia, de la Castel Monte, lângă Udine. „Şi astăzi sunt sobari acolo vestiţi”, susţine directorul Palatului Copiilor din Râmnicu Vâlcea. „Mi s-a spus că au fost construite cu un sistem de poduri, prin care aerul, fumul circula în spirală”.
Soba cu inserţii din aur şi teracotă din Viena, de la 1780
„Mă laud că la mine în birou este cea mai frumoasă şi cea mai veche dintre sobe. Este făcută la Viena, în stil baroc. Un specialist în artă mi-a spus că este de secol XVIII. Din păcate, nu este întreagă, partea de jos, soclul verde nu-i aparţine. Cel mai probabil a fost mutată din altă încăpere. Se vede că are inserţie cu foiţă de aur. Sus, lipseşte altarul cu Fecioara Maria. S-a deteriorat fiindcă după ce s-a schimbat sistemul de încălzire, s-a introdus gazul, fiind proiectată ca o sobă pe lemne, din păcate, a crăpat. Important de ştiut este că inclusiv clădirea a fost ridicată cu ajutorul unor constructori italieni. Păstrează la ferestre nişte Afrodite - simbol al fertilităţii casei, care nu sunt specifice poporului român şi care demonstrează influenţele străine în arhitectura de la noi, la acea perioadă. Şi grădinarul era tot italian”, a povestit printre altele directorul Sîiulescu.
Fascinantul conac boieresc cu destinaţii multiple
Preţioasele sobe sunt printre puţine lucruri de patrimoniu care s-au păstrat din vechiul conac boieresc, care a fost donat Primăriei urbei în 1909 şi în care a şi funcţionat mulţi ani administraţia publică locală, Direcţia de cultură, Inspectoratul şcolar, Casa pionierilor şi şoimilor patriei, iar acum Palatul Copiilor.
Clădirea în sine este atestată documentar la 1746, dar există indicii că a existat şi înaintea acestui an, cel puţin parţial. Spre exemplu, unul dintre beciuri exista şi pe timpul stăpânirii austriece în Oltenia (1718 - 1739). Se mai ştie însă că o clădire aflată pe acelaşi loc a fost mistuită într-un incendiu, în 1739, motiv pentru care se bănuieşte că actuala clădire a fost construită / refăcută pe ruinele celei incendiate.
În prezent, conducerea Palatului Copiilor din Râmnicu Vâlcea se gândeşte la modalităţi de accesare a unor fonduri europene cu ajutorul cărora să poată să restaureze atât clădirea de epocă, cât şi comorile din interior şi să le aducă pe toate la faima şi strălucirea de odinioară.