FOTO Obsesiile marilor scriitori: de la Mark Twain fascinat de „pârţuri“ şi mărimea penisurilor, la complexul lui Wilde legat de dantura distrusă de sifilis

Indiferent câte cărţi au publicat sau câte premii au câştigat, toţi marii scriitori au avut micile lor obsesii, obiceiuri, ciudăţenii, nelinişti şi credinţe bizare. Unii au dus vieţi duble, alţii au avut hobby-uri ciudate, iar unii au fost pur şi simplu nebuni.

GALERIE FOTO

Scriitorul american Robert Schnakenberg a publicat în urmă cu mai bine de zece ani o carte în care prezintă portretele scandaloase ale marilor scriitori, cu lux de amănunte, mai mult sau mai puţin ortodoxe: „Secret lives of great authors”.  Viaţa secretă cu profilurile scandaloase şi necenzurate ale 41 de autori include câte o fişă bografică cu nume, zodie, naţionalitate, rivali, realizări etc, dar şi o serie de picanterii legate inclusiv de viaţa sexuală.

Spre exemplu, despre Honore de Balzac a scris că era extrem de vulgar şi mânca precum un animal. Dincolo de cantităţile imense de ingerate, obişnuia să-i împroaşte pe toţi cei din jur cu mâncarea din gură. 

Se spune că scriitorul francez le-a povestit amicilor săi credinţa sa legată de ejaculare, potrivit căreia odată cu ea şi-ar pierde „cea mai pură substanţă cerebrală” şi prin urmare şi un act creator, motiv pentru care atunci când făcea sex nu ejacula. O credinţă care se întâlneşte şi în zilele noastre printre practicanţii de yoga.

Din aceeaşi sursă, am aflat că Edgar Allan Poe a învăţat matematică graţie cimitirului de care era fascinat. Aduna şi făcea scăderi folosindu-se de anii trecuţi pe pietrele de mormânt. 

Charles Dickens avea, în schimb, o fascinaţie şi mai morbidă, motiv pentru care-şi petrecea zile întregi în morga din Paris, studiind cadavrele. Avea un comportament obsesiv - compulsiv din cauza căruia nu putea să scrie decât în momentul în care totul în jurul său se afla la locul lui, într-o anumită poziţie, în plus zilnic se pieptăna de sute de ori. Extrem de superstiţios, atingea lucrurile de trei ori. Atitudinea celebrului Scrooge din „Colind de Crăciun” a fost inspirată din propriul comportament. 

Discursul fulminant despre pârţuri la care a asistat Regina Victoria

Despre unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani, Mark Twain se spune că a ţinut un discurs fulminant despre „pârţuri”, la care a asistat şi Regina Victoria. De altfel, se ştie despre gura lui slobodă, firea exuberantă şi dezinhibată care-i permitea de multe ori să abordeze în public subiecte tabu. Prelegerea sa pe tema „Unele gânduri asupra ştiinţei onanismului” a fost presărată cu citate haioase despre masturbare, atribuite unor personalităţi istorice. A făcut o paralelă între „răul social provocat de pârţuri” şi masturbare, concluzionând că dacă primul caz mai este permis uneori în public, nu acelaşi lucru se poate spune în al doilea caz. La fel de înflăcărat vorbea şi despre sex şi mărimea penisurilor. 

Twain chiar a scris o schiţă de culoare, povestită în nenumărate rânduri şi reimprimată de şi mai multe ori, pe care însă nu şi-a pus niciodată numele. Era o parodie a discursului şi manierelor de la curtea Reginei Elisabeta, în care curtenii discutau, într-un limbaj delicat subiectele flatulenţei, masturbării şi actului sexual. 

A scris-o în 1876 şi a dat schiţa unui prieten apropiat - reverendul Joseph Twichell. Manuscrisul s-a plimbat câţiva ani, perioadă în care tot mai mulţi au devenit curioşi în privinţa lui. Unul dintre cei la care a ajuns, John Hay, a făcut patru copii. Două au fost trimise lui Twain, iar Hay şi Gunn au păstrat câte una. 

Cererea a continuat, iar Twain a permis tipărirea a cincizeci de exemplare, în 1882. Iar de atunci a tot fost retipărită continuu. În timpul vieţii sale, Twain nu i-a ataşat niciodată numele şi nu a inclus-o în lucrările sale publicate, dar a recunoscut că el este autorul în privat, într-o scrisoare care a fost publicată într-o revistă.

Două dintre primele exemplare au apărut în ultimele decenii, fiind vândute cu sume cuprinde între 10.000 şi 15.000 de dolari fiecare. Inclusiv Universitatea Yale deţine unul dintre vechile exemplare. Trei exemplare ale ediţiei din 1901 se află într-o colecţie privată.

Complexul unui homosexual care şi-a recunoscut orientarea sexuală

Oscar Wilde s-a numărat printre cei mai complexaţi scriitori. S-a îmbolnăvit în tinereţe de sifilis, motiv pentru care a fost nevoit să facă un tratament cu mercur, singura medicaţie cunoscută la vremea respectivă împotriva temutei boli. Doar că remediul i-a atacat masiv dantura, dinţii i s-au înnegrit, iar gura îi mirosea exrem de urât. Complexat, încerca cu disperare să atragă cât mai puţin atenţia asupra acestui aspect, acoperindu-şi cât mai mult gura.

Şi-a recunoscut public orientarea sexuală, era homosexual. Nu ştim cât de mult a contat în acest sens faptul că atunci când era mic, mama lui obişnuia să-l îmbrace în rochiţe.