FOTO Micul castel de pe Valea Oltului, Vila Cantacuzino, scos la licitaţie pentru mai puţin de 1 milion de euro
0Vila Cantacuzino de la Călimăneşti, judeţul Vâlcea, cunoscută în perioada comunistă sub numele de „Vila 23 August“, iar acum ca„Micul castel de pe Valea Oltului“, a fost scoasă la vânzare.
Martor al suferinţei unei prinţese, ultima descendentă a Cantacuzinilor - Ioana Cantacuzino - nimeni alta decât prima femeie cu brevet de aviator obţinut în România, micul şi superbul castel de pe Valea Oltului, de la Călimăneşti - Căciulata a fost din nou scos la vânzare.
Estimată la 800.000 - 900.000 de euro, Vila Cantacuzino se vinde prin intermediul Casei de licitaţii Artmark având un preţ de pornire de 730.000 de euro.
În urmă cu câţiva ani, a mai fost luată în discuţie vânzarea acestei clădiri emblematice pentru judeţul Vâlcea, în mod special, dar atunci se cerea 1 milion de euro.
Construită pentru inginerul Ion G. Cantacuzino, la finele secolului al XIX-lea, în acest imobil a copilărit, iar apoi şi-a petrecut ultima parte din viaţă Ioana Cantacuzino, una din fiicele inginerului, care a fost, printre altele, prima femeie directoare a unei şcoli de pilotaj din România.
Ulterior, vila familiei „a fost rechiziţionată pe rând de armata germană, apoi de cea sovietică, şi după 1948, confiscată de comunişti”. După naţionalizare, autorităţile comuniste au introdus-o în circuitul turistic sub denumirea de „Vila 23 August”.
Ansamblul de clădiri, după Revoluţie, a trecut o perioadă în administrarea Primăriei din Călimăneşti care l-a transformat în sediu pentru asistaţi social, iar apoi aici a funcţionat şi o secţie a unei Fabrici de hârtie igienică. Retrocedat unor descendenţi ai familiei: Alexandru Cantacuzino, avocat în Franţa, Matei Cantacuzino, om de afaceri, iar apoi şi unei verişoare, a celor doi, din Canada, castelul a constituit motivul unui lung şir de procese în instanţă.
Vila Cantacuzino de pe Valea Oltului are o suprafaţă totală de aproximativ 700 mp, din care utili - 605 mp şi o amprentă la sol de 250 mp. Este dotată cu garaj, magazie, casă pază, construcţie secundară. Are demipensiune, pensiune, un etaj şi mansardă şi nu a fost clasată din motive încă necunoscute, deşi ar fi meritat să fie considerată o clădire de patrimoniu, îndeplinind multe dintre criteriile unui astfel de încadrări. A fost concepută iniţial drept casă de vacanţă, iar apoi a intrat în circuitul turistic şi cultural, putând avea ca destinaţie inclusiv domeniile lifestyle şi istoric.
Terenul aferent este de peste 6.800 mp, întregul ansamblu fiind poziţionat pe strada principală a oraşului Călimăneşti, pe partea stângă, la ieşirea spre Căciulata, fiind la aproximativ 20 de kilometri de Râmnicu Vâlcea.
Anunţul de vânzare al celor de la Artmark vine însoţit şi de o scurtă prezentare a castelului cu fragmente din articole apărute în „Adevărul”, „Cultura Ars Mundi”, precum şi din lucrarea „Râmnicul de odinioară” a scriitorului Constantin Mateescu.
„Construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, această vilă cu parfum aristocrat aflată la hotarul dintre Călimăneşti şi Căciulata domina în ilustratele de epocă Valea Oltului. Clădirea a fost ridicată de inginerul Ion G. Cantacuzino, din renumita familie nobiliară a Cantacuzinilor, dinastie cu origini bizantine care a dat domni în Ţara Românească şi Moldova. Descendent din ramura domnitorului Şerban Cantacuzino, Ion G. Cantacuzino a construit calea ferată de pe Valea Oltului, prima captare modernă a izvorului Căciulata şi o fabrică de ciment la Brăila. În urma căsătoriei cu Maria Fălcoianu, a avut patru copii, primul fiind Ioana (1895-1951). Aceasta şi-a petrecut copilăria la Călimăneşti, unde a urmat şi Şcoala Primară, continuând cu studiile liceale la Paris...”
În aceeaşi prezentare se reaminteşte faptul că prinţesa Ioana Cantacuzino a revenit la Călimăneşti în 1942 şi a petrecut la vilă ultima sa parte din viaţă. „S-a stins într-un anonimat total, alăturându-se atâtor mari valori şi spirite alese strivite de opresiunea comunistă”, menţiona şi scriitorul Constantin Mateescu, care a avut ocazia să locuiască în micul castel, în perioada comunistă, când se numea „Vila 23 august”.
„Astăzi, construcţia impozantă este ascunsă între copaci, de unde veghează misterioasă şi distinsă asupra staţiunii balneare, cândva cochetă şi plină de strălucire. Structura, compartimentarea şi suprafaţa ei se pretează atât pentru o reşedinţă de vacanţă pentru mai multe familii, cât şi pentru o afacere în domeniul ospitalităţii” se mai menţionează în anunţul de prezentare al Casei de licitaţii Artmark.