FOTO Domnitorul care a ctitorit mai multe biserici şi mănăstiri decât Ştefan cel Mare

Deşi o legendă spune că Ştefan cel Mare a construit câte o biserică după fiecare luptă purtată, există un alt domnitor român care îl detronează când vine vorba de zidirea de lăcaşuri sfinte. Numărul exact al bisericilor şi mănăstirilor ridicate de Matei Basarab nu se cunoaşte cu certitudine, dar există voci care vehiculează numărul 150.

Unul dintre specialiştii care au studiat viaţa domnitorului Matei Basarab este directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea, prof.dr. Florin Epure, a cărui teză de doctorat s-a numit „Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia”.

„Matei Basarab a zidit mai multe lăcaşuri sfinte, în Ţara Românească, decât oricare alt domnitor. Istoricul Constantin C. Giurescu l-a numit, pe bună dreptate, „cel mai mare ctitor al neamului nostru“. Călătorul sirian Paul de Alep este încredinţat că domnitorul a înălţat 150 de biserici, luând în considerare, desigur, şi celelalte ctitorii ridicate în acea perioadă de cler sau boierime. Această cifră poate părea exagerată, însă cei mai mulţi istorici consideră că voievodul a ridicat din temelie peste treizeci de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în ţară, cât şi la Muntele Athos, la sud de Dunăre, în Ardeal şi Moldova”, explică pentru Adevărul prof. dr. Florin Epure.

Alte voci susţin că dacă Ştefan cel Mare a zidit 45 de biserici şi mănăstiri, în cazul lui Matei Basarab este vorba de 46, toate acestea fiind atestate documentar. În fapt, numărul este discutabil şi în cazul unuia şi în cazul celuilalt domnitor. 

Cei mai mulţi specialişti înclină să creadă că în cazul lui Matei Basarab se poate afirma că a construit de la zero şi a refăcut 126 de monumente, printre care zeci de biserici sau mănăstiri, cu mult peste Ştefan cel Mare. Această variantă o regăsim şi în Enciclopedia Oraşului Târgovişte, în care se precizează că Matei Basarab a fost domnitorul român cu cea mai amplă activitate culturală, care a ctitorit 46 de biserici sau mănăstiri.

Cu certitudine se ştie că din cele 116 danii ale lui Matei Basarab, confirmate documentar, 87 au fost dăruite bisericilor şi mănăstirilor.

Aminteam că pe lângă zecile de biserici ridicate din temelie, a contribuit şi la refacerea altora - atât în Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, dar şi la Muntele Athos ori la sud de Dunăre, în perioada în care a domnit timp de 22 de ani „pe tronul Basarabilor” dovedindu-se „un protector al culturii şi limbii române şi un mare sprijinitor al Bisericii”, dar şi un „adevărat păstor şi domn părinte”, după cum avea să-l descrie istoricul Nicolae Iorga.

„Vasta operă ctitoricească a epocii lui Matei Basarab nu s-a rezumat doar la ridicarea unor construcţii noi, ci şi la repararea sau amplificarea celor existente, deteriorate de catastrofalul cutremur din iulie 1628 sau de lipsa de îngrijire. În această vreme „întreaga ţară apărea ca un şantier vast, în care toate vechile monumente căpătau o haină nouă“, după cum preciza şi Nicolae Stoicescu în lucrarea dedicată marelui domnitor”, ne mai lămureşte şeful de la Cultura vâlceană.

Matei Basarab a înălţat în Moldova - Soveja sau „Dobromira” şi în Transilvania - biserica de la Porceşti - Turnu Roşu, Sibiu. 

La sud de Dunăre, în Bulgaria a ctitorit: „Sfinţii Apostoli” din Sviştov, precum şi „Sfânta Paraschiva” şi „Sfântul Pantelimon” din Vidin. 

Iar la Muntele Athos şi-a întrecut străbunul - pe Neagoe Basarab - prin contribuţiile aduse. Unele biserici de aici au fost reconstruite, altele repictate, înzestrate cu preţioase dani. Este şi cazul Bisericii „Sfântul Mihail al Sinadelor” din Marea Lavră, loc în care se găseşte şi astăzi tabloul votiv al domnitorului Matei Basarab şi al Doamnei Elena. 

Biserica mare de la Xenofon este refăcută tot de către domnitorul român, ca şi katoliconul şi pridvorul de la Dionisu, trapeza de la Hilandar, Simonopetra, Cutlumuz, Pantocrator şi Rusikon, după cum am aflat de la directorul Florin Epure.

„Matei Basarab „domn şi gospodar al întregii ţări a Ungrovlahiei” şi „evlavioasa lui soţie, Doamna Elena” au dăruit Sfintei Mănăstiri Hilandar o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ferecată în argint şi somptuos împodobită, realizată de Longhin Korenić, mitropolitul Ienopolei”, ne mai spune acesta.

Dovezile au demonstrat faptul că a sprijinit şi bisericile creştin-ortodoxe aflate sub dominaţia Înaltei Porţi. 

Revenind însă la ctitoriile de pe plaiurile noastre, cea mai cunoscută dintre acestea este Mănăstirea Arnota, din judeţul Vâlcea, dar cea mai monumentală este considerată Mănăstirea Căldăruşani, din judeţul Ilfov, în apropiere de Bucureşti, înconjurată din trei părţi de lacuri.

„Ansamblul fortificat al mănăstirii Arnota, de la Costeşti, este unul dintre primele şi cele mai reprezentative ctitorii ale domnitorului Matei Basarab, care şi-a dorit să clădească aici necropola familiei sale. Domnitorul a ridicat acest sfânt lăcaş, între anii 1633 - 1636, pe locul unei biserici de lemn din secolul al XVI-lea, clădită de tatăl său Danciu. Legenda întemeierii Arnotei spune că domnitorul, care era urmărit de turci, s-ar fi ascuns în aceste locuri, iar un arnăut şi-a dat viaţa pentru ca domnul să scape teafăr. În semn de mulţumire pentru împlinirea rugii către Dumnezeu, domnitorul a zidit acest sfânt aşezământ monastic”, ne lămureşte prof. dr. Florin Epure.

Unul din portretele lui Matei Basarab, cel care îl înfăţişează bătrân, cu părul alb, „este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până astăzi. 

„Înfăţişarea sa, desprinsă din tablourile votive de la mănăstirile Arnota, Hurezi, Dintr-un Lemn, Govora, Mamu, Brebu, Brâncoveni, Strehaia şi din miniaturile gravate pe paginile cărţilor tipărite de el, îi descoperă dragostea faţă de Biserică prin seninătatea feţei şi bunătate, faţă de valorile familiei creştine prin alăturarea Elinei Doamna în rândul ctitorilor, faţă de neam prin sobrietatea care-i descoperă fermitatea şi responsabilitatea creştină”, ne mai lămureşte specialistul vâlcean.

„Contribuţia epocii mateine la evoluţia fenomenului arhitectural dezvoltat în spaţiul muntean, a fost apreciată, în primul rând, prin acest număr covârşitor de edificii realizate, aspect remarcat de mulţi contemporani, fie călători străini, fie oameni de cultură, în cronica ţării se afirmă că domnul „au făcut multe mănăstiri şi biserici“, iar cronicarul Radu Popescu consemna faptul că „până la acest domn, puţine ziduri au făcut domnii cei mai dănainte: iar Matei-Vodă au înfrumuseţat ţara cu de tot fealiul de ziduri: mănăstiri, biserici, case domneşti“, mai aflăm de la directorul Epure.

„Printre marile ctitorii mateine se numără şi mănăstirile: Căldăruşani, Sadova, Măxineni, Plătăreşti, Strehaia, Plumbuita, Brâncoveni, Cornăţel, Negoeşti, Brebu, schiturile: Bărbăteşti, Pinul, biserici de mir, ca: Sărindar şi Sfinţii Apostoli din Bucureşti, Sfântul Dumitru din Craiova, „Sfinţii Împăraţi” şi „Sfântul Nicolae” Androneşti din Târgovişte, „Sfinţii Apostoli din Ploieşti, „Sfântul Procopie” din Gherghiţa - Prahova, „Sfântul Gheorghe” din Piteşti; „Intrarea în Biserică” din Caracal, Drăgăneşti - Teleorman, Pârşcovani şi Dobroteşti - Olt, „Adormirea Maicii Domnului” sau „Negru Vodă” din Câmpulung etc.”, susţine directorul culturii vâlcene 

Deşi a refăcut Mănăstirea Brâncoveni, din aceasta nu se mai păstrează decât turnul - clopotniţă, stăreţia şi o parte din zidul de incintă. „Din notiţele misionarului catolic Petru Bogdan Bakšić aflăm că la 1640, Matei Basarab „a întărit-o ca pe o cetate şi, deasupra porţii, [a zidit] un turn puternic“. În acelaşi an, domnul Ţării Româneşti amintea Mănăstirea Brâncoveni printre cele construite de el “de iznoavă din temeiu”. La fel şi Mănăstirea Măxineni este enumerată de Matei Basarab, în hrisovul solemn de la 27 noiembrie 1640, în rândul marilor ctitorii”, alături de lăcaşul de cult din localitatea Plătăreşti, Mănăstirea Brebu, din satul denumit în trecut Malu Lupului, Mănăstirea Dintr-un Lemn, „căreia îi hotăra statutul de mănăstire neînchinată către Locurile Sfinte, alături de celelalte ctitorii: de la Arnota, Câmpulung, Brâncoveni, Căldăruşani”, mai aflăm de la Florin Epure

A ctitorit inclusiv bisericile vâlcene de la Râmeşti - Horezu şi Grămeşti - Pietreni.

Considerat un adevărat Mecena, „protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei”, Matei Basarab a militat pentru păstrarea nealterată a tradiţiei ortodoxe. 

A fost înmormântat la Biserica Domnească de la Târgovişte, lângă soţia sa. Mormintele lor au fost profanate, motiv pentru care trupurile au fost strămutate la Mănăstirea Arnota.