FOTO Comorile ascunse din conacele boiereşti şi culele Olteniei

Ceramica de Vâlcea este un brand de ţară, vatra din Horezu fiind inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO. Dar când vorbeşti despre ceramică vâlceană, nu există doar cuptoarele horezene. Vechile conace boiereşti ascund adevărate comori, mai ales din ceramică, pe care, potrivit specialiştilor, nu le regăsim şi în muzeele tradiţionale.

GALERIE FOTO

Zona Vâlcii ascunde multe bijuterii arhitecturale seculare care adăpostesc la rândul lor o serie de tezaure. Ceramica este una dintre ele. De la culele din Măldăreşti, în zona Horezu, până la Conacul Bălceştilor de pe Valea Topologului, din munţi până la câmpie, peste tot găseşti dovezi de istorie.

Conacul Bălceştilor, spre exemplu, este singurul muzeu din România dedicat memoriei lui Nicolae Bălcescu (1819-1852). A fost construit de mama şi de unchiul său, apoi a intrat în proprietatea părinţilor. Forma originală se regăseşte într-o pictură realizată de nepoata marelui paşoptist, Zoe Mandrea. Moşia s-a aflat doar în proprietatea familiei lui Nicolae Bălcescu, de la părinţi la fraţi şi apoi de la nepoţi la un strănepot.  

În 1948, cel din urmă, Radu Mandrea donează întreaga avere de pe Valea Topologului statului român. Două decenii mai târziu, Nicolae Ceauşescu a inaugurat Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu. Structura arhitectonică a conacului îmbină stilul gotic cu cel brâncovenesc Alături de corpul central şi o altă clădire cu două etaje, există un foişor şi un parc care adăposteşte o bisericuţă din lemn. În clădirile muzeului, pe post de comori, regăsim oglinzi veneţiene, alături de piese din mobilier Biedermeier, covoare olteneşti şi nelipsita ceramică, tablouri şi fotografii.

Farfuriile emailate de ceramică expuse pe masa mare a conacului, înconjurată de policioare, te poartă în alte vremuri, pentru că armonia culorilor luminează întregul spaţiu. Alte comori sunt adăpostite într-un dulap sculptat din lemn, unde fineţea execuţiei te îndeamnă să-ţi imaginezi viaţa de zi cu zi la conac.

De fapt, ceramica din toate casele boiereşti din Oltenia merită să fie descoperită prin proiecte culturale, în întreaga ţară. Acestea reprezintă un turism de nişă, la fel cum sunt şi castelele nobiliare din Transilvania, de pe vremea stăpânirii habsburgice. 

Cine doreşte să se conecteze cu istoria, cu trecutul, să afle despre celebrul paşoptist Nicolae Bălcescu sau despre marele I.G. Duca, ori despre inventatorul stiloului Petrache Poenaru, încă o mai poate face vizitând locurile în care personalităţile marcante s-au născut, au trăit, au scris, au inventat. 

Oltenia de sub Munte are multe de oferit în această privinţă, prin conacele şi culele sale, parte din ele muzee, parte renovate sau aflate în curs de reabilitare, altele în prag de a fi pierdute pe veci. 

Cula vine de la termenul turcesc ”kúla” care defineşte un turn, modelul după care se construiau casele boierilor de odinioară, cu bază dreptunghiulară, asemenea unor turnuri de apărare, dar având înfăţişarea şi confortul unor mici castele. Destul de întâlnite în Balcani, la nord de Dunăre culele se regăsesc la vest de Olt, dar şi în vestul Munteniei. Ele au servit drept fortăreţe în faţa invaziilor turce.

Mare parte din clădirile ridicate între secolele XVII – XIX sunt în pericol de dispariţie. Cea mai veche şi mai trainică dintre cule a fost ridicată de către boierii Măldăreşti, în comuna cu aceeaşi denumire din judeţul Vâlcea, la începutul secolului XVI, foarte aproape de Horezu. Împreună cu celelalte două cule Greceanu şi Duca formează Complexul Muzeal Măldăreşti. 

Culele din Măldăreşti au găzduit de-a lungul timpului o serie de producţii cinematografice, de la „Iancu Jianu - Haiducul”, „Neînfricaţii”, la „Drumul Oaselor”. Interioarele păstrează atmosfera secolelor trecute, prin mobila veche şi decoraţiunile specifice caselor boiereşti feudale, unele de inspiraţie orientală, printre care şi ceramică.

Culele de la Măldăreşti sunt obiective turistice la mare căutare, la fel ca şi conacul lui Petrache Poenaru din Bălceşti care a fost renovat şi repus în circuit.

Un alt conac boieresc din judeţul Vâlcea a intrat în posesia Băncii Naţionale în urma unei licitaţii. Este vorba despre conacul Oromolu din Păuşeşti Măglaşi, o construcţie în stil neo-românesc, ridicată în perioada Primului Război Mondial de un fost guvernator BNR - Mihai Oromolu. Mai bine de două decenii a găzduit Sanatoriul TBC, apoi în 1976 a fost transformat în spital de boli nervoase până în 2002. Timp de un secol, edificiul a trecut prin mai multe etape: naţionalizare, revendicare, retrocedare, vânzare, executare, până a fost cumpărat de BNR.

Ceramica de Lungeşti, ca şi cea de Vlădeşti sunt şi ele apreciate la târgurile din întreaga ţară. Ambele au păstrat din farmecul de odinioară.

Conacul de la Budeşti, ctitorit de inginerul şi scriitorul vâlcean George I. Lahovary, membru de onoare al Academiei Române, se află în proprietatea unui localnic stabilit de mulţi ani în SUA, Dănuţ Tilvic. În monumentul istoric a functionat un IAS şi o fabrică de cheag.

Alte conace boiereşti nu au avut însă aceeaşi soartă. Conacul Slăviteştilor, spre exemplu, a dispărut după ce a fost sediu de IAS, la fel ca şi conacul „Curtea”, din care nu a mai rămas decât denumirea.

Cula Zătreanu de la Zătreni a fost construită în perioada interbelică, pe structura unui alt aşezământ, din anul 1754. În perioada în care a aparţinut familiei Boicescu i s-au făcut adăugiri însemnate. Numai că a intrat într-o accentuată degradare după ce a fost lăsat de izbelişte.

Povestea conacelor şi a comorilor pe care acestea le ascund continuă.