FOTO Alimentul care poate face minuni pentru persoanele aflate în comă, atunci când este administrat corect
0În vremuri în care ne lovim de boli incurabile sau la care credem că au efect doar medicamentele, există leacuri străvechi care, administrate corect, pot face miracole. Printre acestea, se numără şi polenul de albine.
Prin natura şi rostul său, spectrul de influenţă al polenului este surprinzător de larg privind o mulţime de afecţiuni şi disfuncţii organice. Bogat în vitamine, aminoacizi, enzime etc., compoziţia şi proprietăţile acestui produs floral şi apicol sunt extrem de variabile, datorită faptului că are ca sursă potenţială peste 1000 de flori diverse.
Prin urmare, îl întâlnim deseori ca medicament ori ca stimulent de creştere, iar proprietăţi sale fantastice sunt cunoscute de mii de ani.
Previne şi combate anemiile, boli ale sistemului nervos şi endocrin, ale tubului digestiv. Are calităţi afrodisiace, anti-alergice, anabolizante, anti-enterosclerotice, antibacteriane sau antiinflamatoare, antioxidante şi antiparazitare, antipiretice şi antitoxice. Are capacitatea de a diminua apa din ţesuturi ori hemoragiile, dar şi de a reduce tensiune ori colesterolul, efectele stresului şi riscul bolilor genetic. Îmbunătăţeşte funcţiile cerebrale, producerea de hemoglobină şi de hematii, funcţionarea intestinului gros, funcţiile prostatei sau pe ale ficatului şi implicit ale stomacului. Facilitează naştere, îmbunătăţeşte vederea, flora intestinală, circulaţiei sangvin şi funcţiilor tiroidei.
Probabil cea mai cunoscută proprietate a sa este cea de mărire a imunităţii, calitate pe care o întâlnim la toate produsele apicole, alături de întărirea inimii, şi implicit efectul tonic. Dar polenul este un bun remediu în tot ceea ce ţine de bolile ficatului: ciroze hepatice, dar şi atrofice ori congestive, în hepatite de tot genul, insuficienţă ori steatoză hepatică. Are efecte recunoscute chiar şi în tulburările psihiatrice precum oligofrenia sau schizofrenia.
Dar un prea puţini cunosc beneficiile polenului în comă sau în pre-comă, când nu există control asupra deglutiţiei. În aceste cazuri polenul poate fi administrat granulă cu granulă, sau amestecat cu apă minerală pură, naturală. Administrat în picături, ca o perfuzie; doar că nu prin vene ci oral, are acelaşi efect ca o perfuzie clasică fiindcă conţine proteine. Dar, atenţie, administrat direct intravenos, este extrem de periculos, având risc potenţial de şoc anafilactic. Prin gură însă ajunge la venele sublinguale, având un efect similar cu cel al nitroglicerinei în infarct.
Aminoacizii, glucoza, fructoza, vitaminele, întreaga bioenergie a polenului va pătrunde în fluxul sanguin şi-şi va face rapid efectul administrat sub limbă.
În funcţie de vârsta, greutatea şi starea generală de nutriţie, se pot administra de la 1 la 6 linguriţe de polen pe zi, în cazul unui adult. Cantitatea scade în cazul copiilor şi a unei greutăţi mai mici 1 - 2 linguriţe pe zi, în mai multe reprize. O stare generală de nutriţie proastă esre semn că este necesar mai mult polen. Pentru Bebeluşi şi copii mici este suficient un sfert de linguriţă de polen pe zi.
Polenul proaspăt este recomandat tuturor, indiferent de starea de sănătate. Este indicat mai ales sportivilor şi celor care au nevoie să-şi mărească performanţele mentale.
Cu câteva excepţii, printre care cancerul de esofag sau adenomul de prostată, polenul este administrat pe cale orală. Mai poate fi administrast rectal sau vaginal, prin supozitoare.
Polenul proaspăt de albine este un excelent remediu în cazul persoanelor care prezintă risc de deces ca urmare a unor situaţii anormale, precum: infarctul, accidente vasculare, pre şi post-operaţiile chirurgicale de amploare, meningitele, accidentele rutiere etc. Pentru că aceste persoane au nevoie de mari cantităţi de nutrienţi pentru a supravieţui şi de energie pentru a lupta cu boala sau cu un organism slăbit.
Ca şi mierea, polenul este foarte uşor digerabil. De aceea este recomandat să fie ţinut sub limbă minim 2 - 4 minute înainte de a-l înghiţi şi să se înceapă cu cantităţi mici, pentru a se observa dacă este sau nu tolerat de organism. În cazul celor care depun eforturi mari, de orice natură, este recomandabil să se consume o cantitate mai mare. La fel şi în cazul celor care postesc, al bolnavilor şi convalescenţilor, inclusiv cei suferinzi de cancere ale cavităţii bucale sau esofagului.
Dacă nu poate fi înghiţit sub forma brută, polenul poate fi amestecat cu miere, iaurt, pâine, cerele etc. Nu se consumă niciodată seara.