Scheletul unui dascăl din secolul trecut, material didactic lăsat prin testament pentru elevi

Elevii de la şcoala din localitatea prahoveană Puchenii Moşneni învaţă anatomie pe scheletul unui fost director al şcolii, fost învăţător la începutul secolului trecut, care a murit în jurul anului 1965 şi care şi-a lăsat scheletul prin testament, ca material didactic.

Alexandru Grigore Popescu, fost învăţător la începutul secolului trecut la şcoala din localitatea Puchenii Moşneni, judeţul Prahova, a lăsat elevilor acestei şcoli scheletul său, care este folosit ca material didactic, relatează Daily Mail.

Dascălul s-a născut în Puchenii Moşneni, în jurul anului 1890, a făcut acolo şcoala primară, iar după ce a absolvit patru clase a plecat la liceu. A revenit la Pucheni în anul 1908, când a devenit dascăl la şcoala în care a învăţat să scrie şi să citească. Şi a rămas acolo până în anul 1920.

Actualul profesor de istorie al şcolii de la Puchenii Moşneni, Sorin Stanciu, povesteşte că în toţi anii în care profesorul Alexandru Grigore Popescu a fost dascăl în satul natal s-a implicat activ în viaţa comunităţii. După primul război mondial, Alexandru Grigore Popescu, care a plecat din satul natal, a donat şcolii lotul de pământ pe care l-a primit fiindcă a fost combatant în război, pentru a fi folosit de elevi. Însă fruntaşii de atunci ai comunei au împărţit terenul şi l-au vândut ca loturi de casă.

Între timp, Alexandru Grigore Popescu şi-a continuat cariera didactică la Ploieşti şi Bucureşti, unul dintre elevii săi fiind tenorul Nicolae Herlea.

Cincizeci de ani mai târziu, la moartea sa, undeva între anii 1965 - 1970, profesorul şi-a lăsat scheletul, prin testament, ca material didactic.
”Se pare că rămăşiţele au fost descompuse într-o baie de acid, iar oasele au fost asamblate şi duse în şcoală”, explică profesorul de istorie Sorin Stanciu.

El a spus că,odată cu oasele, şcoala a primit moştenire de la fostul cadru didactic o serie de caiete cu însemnări, versuri şi cântece pentru copii.

”Făcând parte din generaţia învăţătorilor care îmbrăţişaseră principiile lui Spiru Haret, înţelegea să aibă o anumită conduită faţă de comunitate, să se implice”, a declarat corespondentului MEDIAFAX profesorul Sorin Stanciu.

Prinse în şuruburi, cu cheiţe şi foarte bine conservate, oasele fostului dascăl sunt folosite ca material didactic la orele de anatomie.
În anii trecuţi, fosta profesoară de biologie a şcolii, acum pensionară, a fost cea care a îngrijit scheletul, povesteşte directoarea şcolii, Violeta Badea.

”În fiecare toamnă, în septembrie, venea şi îl curăţa cu mare grijă. Folosea o pensulă şi curăţa os cu os”, spune directoarea.
De când fosta profesoară de biologie a ieşit la pensie, femeia de serviciu a unităţii de învăţământ este cea care are grijă ca scheletul să fie curăţat.

În prezent, oasele fostului profesor sunt ţinute într-o vitrină de sticlă, în spatele sălii în care învaţă elevii de clasa a VIII-a.
Profesorii şcolii şi autorităţile locale fac demersuri pentru ca scheletul, a cărui poveste a depăşit graniţele României şi a ajuns până într-unul dintre cele mai citite ziare britanice, Daily Mail, să rămână şi generaţiilor următoare.

”Am discutat despre ce se poate face pentru mai buna conservare a scheletului. Am luat legătura cu Muzeul Antipa şi cu Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova. Trebuie să facem ceva pentru ca această moştenire să nu se piardă”, adaugă profesorul de istorie Sorin Stanciu de la şcoala din localitatea prahoveană Puchenii Moşneni.