Cât de importantă era poşta în perioada interbelică. Numărul impresionant de publicaţii expediate la Ploieşti din Europa

Serviciul de Poştă a început să se dezvolte în zona de sud-est a Ţării Româneşti începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu construirea drumului care făcea legătura între Bucureşti şi Ardeal prin Ploieşti şi Predeal.

Lucrările la Şoseaua cea Mare care lega capitala ţării de Monarhia Austiracă, au înceut în perioada domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1856) şi au fost finalizate în anii în care Al.I Cuza era la conducerea ţării. În acei ani, corespondenţa se realiza cu căruţa de poştă (poştalionul) trasă de şase sau opt cai, condusă de surugii recunoscuţi pentru răcnetele lor, dar şi pentru modul periculos în care mânau caii, ridicaţi în şa învârtind biciul deaspura capului.

Acest stil primitiv de a trasnporta corespondenţa a apus în a doua jumătate a secolului al XIX. În 1856, la Ploieşti a început să funcţioneze primul oficiu poştal, ”înzestrat cu birouri de primiri şi expedieri de corespondenţe. Funcţionarii oficiului erau retribuiţi de Stat, iar pentru expedierea corespondenţei se percepeau taxe uniforme”, se arată în Monografia oraşului Ploieşti, de Mihail Sevastos.

 Întreaga corespondenţă era expediată cu trenul pe calea ferată inaugurată în aceeaşi perioadă, iar pentru ca scrisorile, telegramele şi tipăriturile să ajungă şi în zona rurală au fost angajaţi factori poştali, care făceau curse regulate către zonele aflate în imediata vecinătate a Ploieştiului.

Abia în 1892, în Ploieşti apar primele cutii poştale, nu mai mult de zece cutii pentru scrisori. Afluxul era atât de mare încât corespondenţa era ridicată de trei ori pe zi de către un om de serviciu, iar alţi opt factori poştali urbani duceau scrisorile şi tipăriturile la adresa de destinaţie, menţionează  Mihail Sevastos.

Palatul societăţii de telefoane FOTO Monografia Oraşului Ploieşti, Mihail Sevastos

În perioada interbelică, activitatea serviciului de poştă din zona Ploieştiului se triplează, numărul scrisorilor, telegramelor şi al ziarelor fiind impresionant. Între anii 1927-1935, Serviciul de Poştă de la Ploieşti expedia în medie pe an peste un milion de exemplare de ziare, peste 900 de mii de cărţi poştale, jumătate de milion de scrisori, peste 300 de mii de tipărituri la care se adaugă câteva zeci de mii de ”hârtii de afaceri” şi 1.500 de reviste. Mihail Sevastos notează că în perioada menţionată Serviciul Poştal de la Ploieşti a primit anual în medie 3.870.600 de corepondenţe interne simple.

Evident şi corespondenţa venită din afara ţării creştea de la un an la altul, astfel că în 1935 la Ploieşti ajungeau zeci de mii de reviste şi tot atâtea ziare. Conform unei statistici publicate de Mihail Sevastos, cele mai multe publicaţii ajunse la Ploieşti erau expediate din Marea Britanie, Franţa, Germania, Austria Olanda, dar şi din Statele Unite ale Americi.

Cine erau expeditorii corespondenţei din SUA, Olanda şi Austria

 Ziarele erau expediate în principal din Marea Britanie, iar cele mai multe reviste erau trimise în ţară din Germania şi Statele Unite. De la Ploieşti erau expediate reviste către Franţa, Bulgaria, Marea Britanie, Germania, Statele Unite, Austria, Cehoslovacia şi Olanda. Corespondenţa externă între Ploieşti şi ţări precum Olanda, Statele Unite şi Austria se justifică în primul rând prin prezenţa industriaşilor din aceste ţări în zona Prahovei, dat fiind puternica activitate industrială în domeniul exploatării de petrol.

Mihail Sevastos notează faptul că serviciul poştal era apreciat în zona urbană, unde oamenii învăţaseră să se bucure de posibiltatea de a coresponda cu rude, prieteni sau parteneri de afaceri aflaţi la mare distanţă. În zona rurală însă, serviciul poştal, factorul poştal era apreicat drept un vestitor al răului. Apariţia poştaşului pe uliţele satelor stârnea panică