Sala uriaşă şi domul stalagmitic, comorile ascunse de sub şoseaua Rucăr - Braşov

Nu multă lume ştie că în Culoarul Rucăr-Bran, sub şoseaua Rucăr - Braşov, se află o peşteră cu înălţimi de până la 15 metri, la care însă se ajunge destul de anevoios, dar care impresionează mai ales datorită domului stalagmitic pe care-l ascunde şi aspectului violet-ruginiu ce se dezvăluie la lumina lămpii de carbit.

Peştera Posada, descoperită în 1975 şi botezată după Dealul Posadei (considerat de unii locul de desfăşurare a celebrei bătălii ce a rămas până în zilele noastre nelocalizată în istorie) este o cavernă mai puţin vizitată de turişti, pe care însă pasionaţii de speologie n-au ratat-o.

"Sala mare, de dimensiunile unei biblioteci judeţene"

Intrarea în peştera traversată pe deasupra de şoseaua Rucăr - Podul Dâmboviţei se face printr-o proprietate privată.

“Peştera se află într-o dolină - o căldare de calcar. Din cauza faptului că apa a pătruns prin fundul căldării, s-a format această peşteră. Este un pic cam greu accesibilă. Îţi trebuie ceva cunoştinţe de alpinism dacă vrei să cobori fără ajutorul unei frânghii. Dacă nu, îţi trebuie cel puţin o coardă de 15 metri cu care să cobori. Urmează un tunel de 10-15 metri, un fel de <<gaură de şoarece>>, prin care de-abia poţi intra. Prin el ajungi în <<Sala mare>> de dimensiunile unei biblioteci judeţene. E imensă, are 10-15 metri înălţime şi are tot felul de diverticule (tuneluri care merg în înălţime şi care se duc în diverse puncte ale peşterii, prin care poţi înainta 5-6 până la 10 metri). Sala aceasta uriaşă se continuă cu un alt tunel mic care debuşează într-o altă sală cu un dom stalagmitic”, precizează, pentru "Adevărul", speologul Gabriel Cazan.

Stalactite macaroană

E ceea ce trebuie neapărat să vezi dacă ajungi în această peşteră, cu menţiunea că accesul nu este chiar pentru oricine (cei care nu au antrenament sau suferă de claustrofobie nici n-ar trebui să ia în calcul o astfel e incursiune). 

"Domul este o formaţiune de dimensiuni foarte mari, o stalagmită uriaşă de forma unei ciuperci. Sala e plină de stalactite macaroană. Ce este frumos la stalactitele şi stalagmitele din această peşteră este că în lumina lămpii de carbit cu care noi am intrat au o tentă de mov-ruginu spre albastru azuriu. La alte surse de lumină, nu. Culoarea vine, cred eu, de la zăcămintele fier. E un fel de rugină care, în timpul a milioane de ani s-a transformat în acastă nuanţă", a mai precizat, pentru "Adevărul", speologul Gabriel Cazan. 

Localizarea Peşterii Posada Foto: Cosmin Bicu (Bucureşti) / romanianatura49

Peştera a fost descoperită în febuarie 1975 de renumitul speolog Ioan Dobrescu, cel care a iniţiat o serie de cercetări în zonă împreună cu alţi pasionaţi speologi, membri ai Clubului de Speologie Piatra Craiului Câmpulung Muscel. În vara şi toamna aceluiaşi an a fost realizată topografierea peşterii (de către Ică Giurgiu, Mihaela Giurgiu, Clubul de Speologie Emil Racoviţă Bucureşti, Ioan Dobrescu, Oprea Bleonţ, Clubul de Speologie Piatra Craiului Câmpulug Muscel), iar patru ani mai târziu speologii de la Câmpulung au continuat decolmatările şi au găsit intrarea de jos a peşterii.

Ică Giurgiu, stânga şi Ioan Dobrescu, la mijloc - 1975 în zona Posada. Foto: Oprea Bleonţ / romanianatura49

"Dacă ar pătrunde aici neavizaţi, le-ar rupe, le-ar lua ca suvenir"

De altfel, speologul Ică Giurgiu a redat pe pagina romanianatura49 extrase din corespondenţa pe care Ioan Dobrescu i-a trimis-o la descoperirea şi explorările din Peştera Posada.

"Am ajuns într-o sală înaltă, rotundă, cu concreţiuni şi un horn care se pierdea în sus. A intrat şi Picu, a rămas mut de uimire, ne-am îmbrăţişat, ne-am sărutat de fericire. Eram primii oameni care călcau pe solul aluvionar al acestei cavităţi! De aici, galeria ducea mai departe, pe direcţia sud-vest, largă cam de un metru, foarte sinuoasă. După alţi metri, o sală de dimensiuni importante. Pe dreapta o nişă străjuită de o stalagmită, în tavan ţurţuri ca macaroanele. Nu am atins nimic, am admirat pioşi aceste minuni subpământene şi am regretat sincer că ceea ce s-a produs în conştiinţa noastră era parcă prea puţin pentru măreţia lor şi am fi dorit să le cunoască toată lumea, să-şi bucure ochii cu aceste minunăţii, dar, în acelaşi timp gândeam: dacă ar pătrunde aici neavizaţi, oameni lipsiţi de sentimentul ocrotirii naturii, le-ar rupe, le-ar lua ca suvenir, ar deposeda sălile de măreţia lor şi acestor forme nicăieri nu le stă mai bine decât aici, în mediul lor natural".

Foto: Harta Peşterii Posada, realizată de Ică şi Mihaela Giurgiu, Ioan Dobrescu şi Oprea Bleonţ / romanianatura49

Vă recomandăm să mai citiţi:

Peşterile magice din Piatra Craiului unde intri târâş printr-o deschidere de un sfert de metru

Peştera Vulpilor, locul secret al celor mai mari anemolite din România