Pogromul de la Bucureşti din 1941, descris de un spion britanic
0Între 21-23 ianuarie 1941, la Bucureşti a fost o revoltă legionară, condusă de Horia Sima, împotriva „Conducătorului”, generalul Ion Antonescu. În aceleaşi zile, legionarii au iniţiat şi condus cel mai mare şi mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei. Ivor Porter, un agent britanic aflat atunci la Bucureşti, a descris teribilul pogrom în cartea sa ”Operaţiunea Autonomous”.
În decursul rebeliunii legionarii bucureşteni au arestat câteva mii de evrei, care au fost ridicaţi din casele lor, din sinagogi, de la instituţiile evreieşti şi de pe stradă. Evreii arestaţi, bărbaţi şi femei, între 15 şi 85 de ani, au fost adunaţi la centre în care au fost anchetaţi, maltrataţi şi torturaţi de legionari cu scopul de a le confisca banii, bijuteriile şi restul proprietăţilor.
În cartea sa ”Operaţiunea Autonomous” (Editura Humanitas, 2008), Ivor Porter, care a făcut parte din celebrul serviciu de spionaj SOE şi care a nutrit o mare afecţiune pentru ţara noastră, descrie pe mai multe pagini pogromul de la Bucureşti.
După cum spune Ivor Porter, unii dintre evreii arestaţi ”au fost ucişi la abator cu instrumentele folosite de obicei pentru căsăpirea animalelor. A doua zi, de-abia dacă mai rămăsese vreo prăvălioară evreiască pe Lipscani care să fi scăpat întreagă şi s făcuseră cozi lungi în faţa morgilor”.
Ivor Porter mai scrie şi că evreii nu s-au bucurat de nici un fel de protecţie în timpul rebeliunii de la Bucureşti: ”Cel puţin 800 de evrei-negustori, avocaţi, medici cu nevestele şi copiii lor-au murit, dar cifra estimativă s-a ridicat la 1.800. În acea noapte, la Bucureşti avusese loc unul dintre cele mai îngrozitoare pogromuri din timpul războiului şi totuşi, când s-au dat publicităţii cifrele oficiale referitoare la victimele rebeliunii legionare, masacrarea evreilor nu a fost luată în calcul. Dacă dorea să-şi menţină bunele relaţii cu Hitler, de care depindea acum întreaga lui politică externă, Antonescu, care, desigur, nu s-a aflat în spatele acestui pogrom, nu-şi putea permite riscul să i se impute că a fost prea blând cu evreii”.
Raportul Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România afirmă că pogromul „nu a fost un eveniment izolat, rupt de atmosfera opresivă şi de persecuţiile tipice din statul naţional-legionar, ci punctul culminant al evoluţiilor evenimentelor”.