Piteşti: Semimaraton în memoria lui Dobrin

Familia „Gâscanului“ a mers ieri la mormântul său din Cimitirul „Sf. Gheoghe“ din Piteşti, pentru a-i duce flori şi pentru a-i aprinde o lumânare. Au trecut deja doi ani de când magicianul balonului rotund a plecat dintre noi.

„Au fost doi ani de suferinţă. Mereu sunt alături de Gică şi vin în fiecare duminică la cimitir“, a spus printre lacrimi Gica Dobrin, soţia celui mai mare fotbalist piteştean din toate timpurile. Tot ieri, preoţii au ţinut o slujbă de pomenire pentru fotbalistul fără pereche.

Suporterii au mers pe jos 23 de kilometri pe jos

Nici microbiştii nu l-au uitat pe cel care a vrăjit o lume întreagă cu driblingurile sale. În semn de respect, zeci de suporteri ai lui FC Argeş au decis să meargă ieri pe jos 23 de kilometri, din Piteşti până la Mioveni, acolo unde FC Argeş a avut, la ora 17.00, meci cu Dacia, în campionatul Ligii a II-a.

Marşul a pornit din faţa Primăriei Piteşti, în jurul orei 13.00, nu înainte ca tinerii să scandeze: „Dobrine, Dobrine, ţara plânge după tine!“.

„Vom merge pe jos până la Mioveni. Nu este greu, ţinând cont că facem asta în memoria lui nea Gicu. Avem la dispoziţie patru ore ca să ajungem la meci. Ăsta e modul nostru de a-i aduce un omagiu. Nu-l vom uita niciodată!“, a spus unul dintre suporteri.

Se odihneşte sub salcia pe care şi-a dorit-o toată viaţa

Nicolae Dobrin a urcat la cer la 26 noiembrie 2007 pentru a-i vrăji şi pe îngeri cu driblingurile sale. De atunci, fotbalul românesc este mult mai sărac, iar casa familiei sale, din comuna Miceşti, este goală.

„Gicu nu a crezut niciun moment că va muri. Înainte să-şi dea sufletul m-a chemat la el în salon şi mi-a sărutat mâna. A fost ultimul gest pe care l-a făcut faţă de mine pe lumea asta. Casa este goală acum fără el, iar câinele, un lup ciobănesc pe care l-a primit cadou de ziua sa, îl aşteaptă tot timpul în faţa porţii“, a spus ieri Gica Dobrin în timp ce-i curăţa cavoul.

Nicolae Dobrin se odihneşte la Cimitirul „Sf. Gheorghe“ din imediata vecinătate a stadionului care îi poartă numele. Cavoul este aşezat la marginea aleii principale, sub salcia pe care şi-a dorit-o toată viaţa. „Tot timpul a vrut să avem în curte o salcie, sub care să stea la umbră. Acum a găsit-o“, a mai spus soţia sa care i-a fost alăuri până în ultima clipă.