Obiceiuri vechi de Anul Nou. „Dacă boabele săreau unul spre celălalt, era mare veselie şi toţi cei prezenţi îi cântau  norocoasei cântece de nuntă”

În satul românesc de altădată, noaptea dintre ani era momentul cel mai prielnic pentru tineri de a se întâlni şi a face predicţii pentru anul ce avea să vină.

Dr. Ion Tiţa-Nicolescu, cercetător ştiinţific la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti detaliază câteva obiceiuri vechi, de Anul Nou, descrise în volumul „Calendarul popular românesc" semnat de Gabriela Rusu-Păsărin.

Unul dintre ele, jocul boabelor încinse pe plită, era menit să facă predicţii legate de viitoarele cupluri.

„Nimeni nu dormea pentru că altfel anul următor avea să fie somnoros. Jocul preferat al tinerilor în această noapte era acela de a pune pe plită boabe de grâu. Băiatul punea două grăunţe, unul îl reprezenta pe el, iar celălalt fata pe care o îndrăgea. El trebuia să spună cu voce tare numele fetei. Dacă boabele săreau unul spre celălalt, atunci flăcăul trăgea speranţă că fata numită, în anul ce avea să vină, va juca cu el la horă şi se vor căsători. Dacă boabele săreau în direcţii diferite, atunci şansele ca acel băiat să o ia la horă erau foarte mici", explică cercetătorul.

Potrivit obiceiului, fetele puneau şi ele boabe de grâu. Numele flăcăului era spus în şoaptă, motiv pentru care băieţii încercau să citească pe buze numele norocoşilor. 

„Gluma preferată era aceea când un flăcău punea pe soba încinsă două boabe. Cu un bob îl numea pe nebunul satului, iar cu celălalt pe una din fetele ce nu îi dădea atenţie. Dacă boabele săreau unul spre celălalt, atunci era mare veselie şi toţi cei prezenţi îi cântau „norocoasei” cântece de nuntă. Dacă se duceau în direcţii opuse, atunci tânărul avea să fie numit tot anul după numele nebunului satului", arată dr. Ion Tiţa-Nicolescu.

Foto: Facebook Muzeul Golesti

„Dacă nimereau cărbunele, însemna că viitoarea nevastă avea să fie urâtă”

Tot în noaptea dintre ani, la sate, pe vremuri, se puneau pe masă, sub cuşmele flăcăilor, mai multe obiecte, cel mai adesea o oglindă, o bucată de cărbune, un inel sau un ban.

„Tinerii de însurat, care nu văzuseră ce era sub căciuli trebuiau să aleagă una. Dacă nimereau cărbunele, însemna că viitoarea nevastă avea să fie urâtă, de va fi oglinda, frumoasă, banul, bogată, iar inelul, subţire ca o trestie. 

Veselia ţinea până dimineaţa când era un alt obicei: la prima rază de lumină a noului an, fetele meargeau la fântână să scoată apă neîncepută şi să spună: „Să fie sănătate, noroc şi rai”. 

Vă recomandăm să mai citiţi:

 Cum se aranjau căsătoriile de altădată. „Dacă părinţii nu ajungeau la un consens, nu mai erau şanse până la următoarea clacă-n post”

Un şofer a fost surprins de o cameră de bord cum depăşeşte o maşină pe banda de urgenţă, pe A1 VIDEO