Minunea de la Cetăţuia: apa vie care curge din altar de Izvorul Tămăduirii. Casa Domnului cu şapte izvoare tămăduitoare

În judeţul Argeş există 10 izvoare considerate făcătoare de minuni şi tămăduitoare, de unde se poate lua aşa-numita „apă a vieţii”, şi care sunt recunoscute de Biserica Ortodoxă Română.

Lângă comuna Cetăţeni, la altitudinea de 880 metri, se află mănăstirea Cetăţuia. Pe marginea potecii ce duce la mănăstire sunt reproduse opririle lui Iisus pe drumul Golgotei, ceea ce dă urcuşului un caracter  iniţiatic.

Se spune că aici se afla un sanctuar dacic prin secolul V î. Hr., deci culmea a fost  consacrată ritualului sacru, religios, înainte de încreştinarea zonei. 

Se mai spune că însuşi Zamolxis venea pe acest vârf, iar în peşterile din munte îşi găsiseră sălaş numeroşi sihaştri daci, numiţi de Strabon „cei ce umblă prin nori”. 

În altarul mănăstirii este un mic izvor care mai tot timpul anului e secat, dar izvorăşte în ziua de Izvorul Tămăduirii.

La mănăstirea Nămăieşti de lângă Câmpulung Muscel se află un alt izvor tămăduitor. Tradiţia spune că aici a fost adusă, de către  însuşi Sfântul Apostol Andrei, o icoană a Maicii Domnului pictată de Sfântul Apostol Luca (Maica Domnului ar fi rugat pe Sfântul Apostol Luca să-i facă douăsprezece portrete pe care cei doisprezece apostoli să le ia cu ei în lume, unde urmau să propovăduiască).

În satul Vălcele din comuna Merişani se află un lăcaş de cult ce are nu mai puţin de 7 izvoare tămăduitoare. Este vorba de Biserica „Sf. Nectarie Taumaturgul şi Sf. Calinic de la Cernica – a Izvoarelor de Leac”.  

Legenda spune ca însuşi Mircea cel Bătrân, cât şi oştenii sai, au fost tămăduiţi de către aceste izvoare, dupa ce s-au retras în timpul unei lupte, reuşind apoi să învinga oastea sultanului Baiazid.

Alte izvoare tămăduitoare mai sunt la Mănăstirea Robaia (comuna Muşăteşti) şi la mănăstirea Glavacioc din comuna Ştefan cel Mare.