FOTO Misterele bisericii săpate în grota de la Nămăieşti şi ale icoanei făcătoare de minuni atribuite Apostolului Luca

Pentru că nu se ştie cu exactitate anul zămislirii sale, se spune că bisericuţa săpată în piatră ar data din vremea primilor daci creştinaţi – o perioadă în care această religie se propovăduia, în taină, prin peşteri. Sfântul lăcaş de la Nămăieşti, judeţul Argeş, e renumit mai ales prin faptul că adăposteşte una dintre cele mai vechi icoane creştine, atribuită Apostolului şi Evanghelisui Luca.

Între istorie şi folclor stă, de sute de ani, secretul bisericii rupestre de la Nămăieşti (localitate aflată lângă Câmpulung) şi al icoanei făcătoare de minuni, mistere încă nedesluşite care fac din sfântul lăcaş una dintre cele mai incitante destinaţii ale turismului religios, mai ales că, împreună cu alte două biserici săpate în stâncă – Cetăţuia şi Corbii de piatră - realizează celebrul şi controversatul triunghi iniţiatic al Argeşului. 

Legendele Mănăstirii Nămăieşti leagă povestea bisericuţei din grotă de un păstor care ar fi înnoptat cu oile chiar pe stânca în care e dăltuit lăcaşul. Se spune că acestuia i s-ar fi arătat în vis însăşi Maica Domnului, care l-ar fi îndemnat să sape în piatra de sub el pentru a ajuge la locul unde era ascunsă o veche icoană. Şi, tot potrivit legendei, Maica Domnului i-ar fi cerut ciobănaşului să facă din acel loc, unul de închinăciune. Există şi varianta legendei cu trei ciobani, creată însă pe acelaşi numitor comun al mesajului divin primit de la Maica Domnului.

“Biserica Mănăstirii Nămăieşti, dăltuită în stânca muntelui, poartă hramul Intrării Maicii Domnului în Biserică şi hramul Izvorul Tamaduirii şi este considerată monument istoric din secolele XV-XVI. Hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare şi Mircea Ciobanul atestă Mănăstirea Nămăieşti în anii 1503-1547. Totuşi, date exacte în legătură cu întemeierea mânăstirii şi a bisericii rupestre nu se cunosc, însă legendele transmise oral  pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Vodă”, explică Marius Păduraru, cercetător Istorie Medievală la Muzeul Judeţean Argeş.

Cercetările arheologice, singurele care ar putea face lumină

Cea de-a doua ipoteză a naşterii lăcaşului de cult ne trimite însă către timpuri mult mai îndepărtate. “O altă teorie, deocamdată neverificată arheologic, pentru că nu s-au întreprins cercetări arheologice sub acest aspect, este aceea că bisericuţa săpată în stânca unde a fost descoperită icoana, datează de pe vremea când, de teama persecuţiilor care ameninţau creştinismul, această religie se propovăduia în taină, prin peşteri”, explică, pentru Adevărul, Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş. 

Cert este că, în biserica Mănăstirii Nămăieşti, printre vechile picturi cu sfinţi, zugrăvite prin tehnici rudimentare pe zidul rece de piatră şi şterse încet şi ireversibil de trecerea sutelor de ani, se află una dintre cele mai vechi icoane ale lumii creştine – piesa de referinţă a bătrânului lăcaş – o icoană atribuită Evanghelistului Luca şi considerată de cei care vin să-şi găsească liniştea şi vindecările aici, implorând mila Fecioarei Maria, drept una făcătoare de minuni.

“Icoana o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Isus în braţe şi este considerată una dintre cele mai vechi icoane nu numai din ţară, ci şi din întreaga creştinătate pentru că se presupune că a fost zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca”, mai spune directorul Muzeului Judeţean Argeş

Legenda de la Nămăieşti arată că Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului (ferecată în argint în 1798 de Enache Postelnicul şi litografiată în 1871 de Maior Papa Zogeu) ar fi una dintre cele pictate de Evanghelistul Luca la rugămintea  Maicii Domnului, lucrări pe care cei 12 apostoli aveau să le ia cu ei în lungul drum plin de har al propovăduirii Evangheliei. Potrivit aceleiaşi legende, icoana ar fost adusă la Nămăieşti de Sf. Apostol Andrei, cel care a răspândit creştinismul în  Dobrogea şi apoi, în Dacia Superioară.

Un triunghi magic controversat

Despre mănăstirea Nămăieşti se spune că ar forma, împreună cu alte două mânăstiri rupestre ale Argeşului - Corbii de Piatră şi Cetatuia - o  formă geometrică perfectă, cunoscută ca triunghiul iniţiatic, triunghiul magic sau triunghiul sacru al Argeşului. În realitate însă, prin măsurători, afirmaţiile potrivit cărora cele trei lăcaşuri săpate în piatră ar forma un un triunghi echilateral se dovedesc a fi doar afirmaţii care construiesc detalii spectaculose dar forţate, acolo unde ineditul chiar există, însă în lucruri simple, vechi şi valoroase care se vor doar descoperite la faţa locului.