FOTO Legenda bisericii rupestre Cetăţuia, loc de închinăciune pentru domnitorii neamului. Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu s-au rugat aici

Sus la peste 880 de metri înălţime, în stânca abruptă de pe malul stâng al râului Dâmboviţa, între "Valea lui Coman" şi "Valea Chiliilor" stă, dăltuită în piatră, bisericuţa mânăstirii Cetăţuia (cunoscută iniţial sub denumirea de "Schitul Cetăţuia Negru Vodă), una dintre cele trei biserici rupestre ale Argeşului.

Drumul greoi spre culmea de piatră nu-l faci decât la picior, iar poteca şerpuită printre copaci te pregăteşte pentru sihăstria locului. Sus, la 881 de metri înălţime, dai de mica biserică săpată în stâncă. O linişte ca de mormânt te-apasă privind la piatra rece, iar dacă întâmplarea nu face să vezi la chip vreunul din monahii ce vieţuiesc la mânăstirea de la Cetăţuia, poţi spune c-ai fost, acolo, sus, pentru o clipă, doar tu cu Dumnezeu.

Biserica din peşteră, atribuită lui Negru Vodă, a fost construită odată cu cetatea Câmpulung-Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, în secolul al XIII-lea. “Nu se cunoaşte cu certitudine însă cine este ctitorul mânăstirii. Una dintre ipoteze îl indică pe voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I, care apare în al treilea strat de frescă în naos, însă potrivit tradiţiei locale primul ctitor ar fi fost Negru Vodă”, precizează lect. univ Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş. 
 

Şi nu sunt singurii domnitori români care îşi leagă numele de Cetăţuia. Schitul este pomenit de documentele vremii în timpul lui Mihai Viteazul care a trecut pe acolo în anul 1595 şi s-a rugat în sfântul lăcaş din peşteră. Tot aici, în 1658 se refugia Domnitorul Constantin Şerban, iar 32 de ani mai târziu, în anul 1690, când schitul era metoc al Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung – Muscel, la fel făcea şi Constantin Brâncoveanu.

Crucea lui Negru Vodă şi masa lui Mihai Vizeazul
 

Împărţit clasic - în Sfânt Altar, naos şi pronaos, micul lăcaş dăltuit în stâncă păstrează zugrăvite, pe recii săi pereţi, trei straturi suprapuse de pictură. O cruce mare înălţată şi ea pe altă stâncă se vede ceva mai jos de biserica rupestră. Legenda locului spune că Negru Vodă însuşi ar fi-nălţat-o acolo. La baza crucii stă o piatră mare numită de localnici "Masa lui Mihai Viteazul".

Aceeaşi legendă mai spune că pe stânca dintre râul Dâmboviţa şi pârâul Cetăţuia, a existat o cetate ridicată pe vremea ocupatiei romane, care, mai tarziu, ar fi devenit loc de refugiu şi pentru Negru Vodă. Domnitorul Ţării Româneşti ar fi avut aici şi o peşteră ascunsă, cel mai sigur loc din zonă (de altfel, întregul perimetru este împânzit cu peşteri, unele natural, altele dăltuite de sihaştri). Povestea locului leagă numele mânăstirii - Cetăţuia - tocmai de această cetate.  
 

De amintit că la câţiva metri de biserica din peşteră, găseşti al doilea lăcaş de cult al Mânăstirii Cetăţuia: biserica nouă din lemn, ridicată în stil maramureşean, ruptă parcă din altă poveste, una a zilelor noastre.