Cum l-a înfruntat ÎPS Calinic pe şeful Securităţii după ce a ajuns stareţ la Mănăstirea Sinaia
0ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a relatat pe pagina de Facebook a Arhiepiscopiei o scenă foarte interesantă petrecută în 1981, după ce a ajuns stareţ la mănăstirea Sinaia şi l-a înfruntat pe şeful Securităţii din oraş.
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului se bucură de multă popularitate prin măsurile luate în ceea ce priveşte schimbarea ritualului botezului, ca şi prin replicile înţepătoare date arhiepiscopului Tomisului, ÎPS Teodosie. ÎPS Calinic şi-a câştigat o puternică popularitate şi prin scrierile sale pline de tâlc şi farmec. Sâmbătă, 5 iunie, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului a publicat pe Facebook un fragment din volumul al II-lea al scrierilor sale, volum intitulat "Toată vremea-şi are vreme".
În fragmentul publicat, ÎPS Calinic povesteşte cum l-a înfruntat pe şeful Securităţii din Sinaia la scurt timp după ce a ajuns stareţ la mănăstirea din localitate şi a fost invitat la Miliţie pentru a i se face mutaţia pe buletinul de identitate.
„Se ştia de statutul meu oficial de rebel şi împotrivitor al orânduirii socialiste. Cu mine mergeau şi dosarele, cum merge coada după câine. Când am mers, în ziua şi la ora stabilită, după predarea buletinului la ofiţerul cu mutaţiile, sunt poftit într-un anume birou, unde mi s-a spus să aştept. După o vreme, când mă gândeam să ies afară, uşa se deschide şi intră un ins de statură mijlocie. Senin la faţă şi foarte afabil, întinde mâna pentru salut, recomandându-se a fi comandantul Securităţii locale, pe nume Nanu.
- Bine aţi venit la Sinaia, Părinte Stareţ! Vă doresc să staţi multă vreme în locurile acestea frumoase. Sper să fie o bună colaborare între noi. La mănăstire sunt probleme. N-am vrea să se desfiinţeze. Este în perimetru prezidenţial, unde vine Ceauşescu şi noi trebuie să avem control asupra spaţiului mănăstiresc. E pericol. Să nu se ascundă cineva prin chilii. Trebuie să ştim ce personal monahal este şi unde locuieşte anume. Vreau să ne asigurăm că totul este în ordine. Cu stareţul Ilarion Marin nu ne-am înţeles. Acolo intrau şi găzduiau persoane dubioase. Sper că înţelegeţi situaţia, fără comentarii.
- Înţeleg situaţia. Este complicat. Eu nu pot face de pază în chiliile călugărilor şi nu pot avea nicio posibilitate de control, decât cea oficială după Regulamentul Monahal. Voi încerca o aducere la normal a situaţiei. Sunt nou aici la Sinaia. Nu vreau să am conflicte cu nimeni. Deci, nici cu Securitatea. Nu avem secrete. Nu ne întrunim. Nu facem politică, nici răsturnare de regimuri, îi fac şi eu un pomelnic noului meu cunoscut.
- Dacă este aşa, Părinte Stareţ, vă fac o propunere: de la fiecare ins care vine la mănăstire şi depune dosarul pentru angajare, să ne trimiteţi Certificatul de Naştere şi Buletinul de Identitate. Noi facem cercetările. Dacă nu au probleme, îi primiţi în mănăstire; dacă au probleme, îi primiţi, de asemenea, dar pe răspunderea dumneavoastră, nu pe răspunderea noastră. Şi aşa vom putea controla situaţia din acest punct vulnerabil pentru noi, îşi termină discursul colonelul Nanu, care se recomandase şeful Securităţii din oraşul Sinaia.
- Nu am nimic împotrivă. Când se depun actele pentru mutaţie la Miliţie, luaţi documentele şi faceţi cercetările cerute, pe care şi aşa le aveţi în vedere şi fără consimţământul meu formal, îl asigur pe lucrătorul Securităţii, care ştia foarte bine cum să pună problemele, despre care eu luam cunoştinţă pentru prima oară”, povesteşte ÎPS Calinic.
„Dacă cineva din Mănăstirea Sinaia colaborează cu Securitatea trebuie să ştiu exact”
Actualul arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului descrie în fragmentul publicat pe Facebook şi replica plină de curaj pe care i-a dat-o comandantului Securităţii din Sinaia:
Îmi părea rău că am ascultat pe Patriarhul Iustin, ca să merg stareţ la Sinaia. Sună frumos pe deasupra, Sinaia, dar subteranele erau periculoase. Mi-am dat seama imediat. Mă gândeam să fug în Transilvania. Eram aproape. Treceam doar munţii.
Ca să nu rămân la punctaj în minoritate, i-am spus:
- Domnule Comandant, ca să cred că dumneavoastră sunteţi punctual în stabilirea unor condiţii, ca să nu se desfiinţeze Mănăstirea Sinaia şi să fie transformată în muzeu, cum aţi afirmat, am şi eu o dorinţă. Dacă cineva din Mănăstirea Sinaia colaborează cu Securitatea şi vă dă note informative, trebuie să ştiu exact. Să văd acele note. Adică, să veniţi cu ele la mănăstire şi să le citească în faţa noastră cel ce le-a scris. Numai aşa îşi văd oamenii de treabă. Eu n-am secrete. Totul să se dea pe faţă. Minciuna să fie alungată. Dacă greşesc, să mi se spună ce anume am greşit, direct şi nu prin scrisori defăimătoare. Personalul monahal să-şi vadă de treaba pentru care a venit în mănăstire şi să nu alunece pe căi lăturalnice, adaug eu, dorind să ştiu care ar fi atitudinea interlocutorului meu, care ştia exact ce doreşte.
- De acord, Părinte Stareţ. Voi face aşa cum spuneţi, dacă va fi cazul. Nu vom ascunde nimic. Dorim ca mănăstirea să funcţioneze şi să nu se spună că acolo sunt elemente subversive.
Eram puţin ameţit. Dialogul a fost ca într-un tir de gloanţe. Era o altă situaţie la Sinaia. Cu totul nouă pentru mine. Aici erau în ecuaţie Mănăstirea Sinaia şi zona prezidenţială.
Am cumpănit cum am crezut mai bine. Acum, la 40 de ani de atunci, este uşor să răstălmăceşti de-a surda ce ţi se putea întâmpla?”
Paznicul mănăstirii, turnător la Securitate
ÎPS Calinic mai spune că la câteva zile după întâlnirea avută cu comandantul Securităţii, acesta a revenit şi i-a arătat câteva pagini scrise chiar de paznicul mănăstirii Sinaia: „L-am chemat să-şi citească el însuşi compoziţia mincinoasă, de faţă cu comandantul Securităţii, aşa cum ne-a fost înţelesul de la început. Când şi-a văzut manuscrisul, a citit vreo câteva rânduri. A început a plânge. A spus cine l-a îndemnat să scrie, cuvânt cu cuvânt. Am înţeles că Securitatea de la Sinaia nu dorea desfiinţarea Mănăstirii cantacuzine, cu orice preţ. M-am bucurat că am găsit o cale de mijloc, pentru a nu fi suspiciuni gratuite în locul unde mi s-a dat ascultarea de stareţ, de către Iustin Patriarhul. Era un nou fel de lucru. Nu se umbla cu minciuni”.
În anul 2007, ÎPS Calinic a primit verdict de poliţie politică din partea CNSAS. Prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în anul 2008, s-a stabilit că verdictul CNSAS este eronat, activitatea clericului Calinic Argatu neputând fi încadrată la capitolul „poliţie politică”.
Pe 9 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins definitiv ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care a stabilit, de asemenea, că arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului nu a colaborat cu fosta Securitate.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Inedit. Arhiepiscopul Calinic, în echipament de salvamontist alături de Nicolae al României