„Cu cât omul este mai perfect la exterior, cu atât mai mulţi demoni are în interior“. Maxima lui Freud, explicată de un psiholog

Psihologul şi psihiatrul austriac Sigmund Freud, considerat fondatorul psihanalizei, este specialistul care şi-a pus adânc amprenta asupra psihologiei, antropologiei, sociologiei, medicinei, artei şi literaturii secolului XX. Una dintre maximele sale, potrivit căreia cu cât omul este mai perfect la exterior, cu atât mai mulţi demoni are în interior, este legată inclusiv de ipotezele pe care sunt fondate teoriile şcolii sale de psihanaliză.

Una dintre aceste ipoteze spune că aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente, în timp ce potrivit alteia, conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome. De aici şi “demonii” din interiorul nostru, aflaţi în legătură de condiţionare cu efortul nostru de a ascunde exact acea parte mai puţin frumoasă a caracterului nostru.

“Omul are atât părţi pozitive, cât şi părţi mai puţine plăcute. El încearcă să arate lumii acea parte frumoasă din el, perfectă, nepătată de defect. Cu cât încearcă mai mult să ascundă latura sa întunecată cu atât mai mult devine (sau nu) vizibil pentru ceilalţi. Spre exemplu, în arhietipul umbrei (Jung – discipolul, iar mai apoi şi <<inamicul >> lui Freud) sunt cuprinse acele dorinţe care sunt mai slabe şi mai puţin adaptate. Ele rămân în afara conştiinţei şi formează cea ce se numeşte subconştient individual. A-ţi cunoaşte propria umbră înseamnă o sarcină care necesită răbdare şi curaj. A ne cunoaşte umbra înseamnă să dezgolim în faţa ochilor tot ceea ce cu 

atâta grijă ascundem de noi şi de ceilalţi”, explică, pentru Adevărul, psihologul Hajar Owrang.

Părintele psihanalizei, Sigmund Freud este, de altfel, primul autor care introduce în lucrările sale noţiuni precum, acte ratate, simbolistica viselor, mecanism de apărare şi inconştient. Ultimul dintre ele este depozitarul multora dintre sentimentele noastre negative, după cum consideră şi mulţi dintre specialiştii zilelor noastre.

“Invidia, egoismul, ura, gelozia, sentimente considerate morale sunt <<arhivate>> într-un spaţiu dincolo de limita conştientului. Deoarece acestea rămân nerezolvate, devin o puternică şi permanentă risipă de energie. Din această explicaţie putem înţelege că inconştientul poate fi periculos, însă nu este în esenţă rău sau distructiv”, mai spune specialistul.

Tindem să ascundem acea parte urâtă a caracterului nostru pentru a poza în ceea nu suntem, dar ne-ar plăcea să fim. Şi, potrivit psihologului, de multe ori, cu cât avem mai multe de ascuns, cu atât efortul nostru de a simula perfecţiunea e mai mare. 

“Cu toate acestea, există o importantă componentă funcţională a inconştientului, care, în anumite condiţii poate deveni o sursă pentru mare parte din răul pe care fiinţele umane îl produc în lume. Omul are atât caractere pozitive, cât şi negative. Nimeni nu este perfect, dar oamenii încearcă să ascundă faţa adevărată, de aceea este foarte greu să cunoaştem, cu adevărat, oamenii”, încheie psihologul, Hajar Owrang.