Ce spunea faimosul Tudor Muşatescu despre Câmpulung, locul copilăriei sale

Argeşul este în luna dedicată poetului, prozatorului, dramaturgului, umoristului şi traducătorului Tudor Muşatescu, născut la Măţău, lângă Câmpulung Muscel, pe 22 februarie 1903, omul de cultură pe care-l omagiază în aceste zile, în cadrul proiectului Argeşeni-valori naţionale. Câmpulungul, oraşul copilăriei sale, îi datorează faptul că l-a făcut nemuritor prin rândurile din "Titanic vals".

Fiul lui Alexandru Muşatescu, avocat, deputat, senator, prefect de Muscel şi primar de Câmpulung, Tudor Muşatescu a iubit enorm oraşul în care s-a format. La Câmpulung a urmat cursurile şcolii primare şi trei clase secundare la gimnaziul care astăzi poartă numele Colegiul Naţional Dinicu Golescu. Chiar dacă în timpul Primului Război Mondial, familia s-a mutat la Iaşi, apoi în capitală, şi a fost nevoit să-şi continue studiile la Bucureşti, unde în 1919 a absolvit Colegiul Sf. Sava, iar mai târziu, în 1924, şi-a luat licenţa în drept şi litere la Universitatea din Bucureşti, Câmpulungul a rămas oraşul său de suflet.

Pentru Tudor Muşatescu, Titanic Vals a însemnat Câmpulungul

Dovada o găsim chiar în "Titanic Vals", opera care l-a consacrat ca unul dintre cei mai mari dramaturgi români, piesă a cărei acţiune se petrece chiar în oraşul său de suflet, Câmpulung: "În 1931, la Paris, mi-am pus în gând să scriu o piesă care să se numească Titanic Vals şi a cărei acţiune să se petreacă în provincie şi, mai exact, în Campulungul meu natal, fiindcă, oriunde aş fi auzit Titanic Vals şi în orice stare sufletească m-aş fi gândit la mine, melodia această însemna Campulungul, provincia cu oamenii ei buni şi modeşti sau ridicoli, cu întâmplările ei vesele sau triste, cu dramele şi comediile ei publice sau familiale (...)", spunea Tudor Muşatescu, la momentul premierei din anul 1932.

viorica.blogspot.ro
Firma pălărierului Măgeanu din Titanic Vals a devenit simbolul oraşului. Foto: viorica.blogspot.ro

Una dintre cele mai memorabile scene ale celebrei piese este cea în care modestul său personaj Spirache Necşulescu îşi cumpără o pălărie de la prăvălia lui Măgeanu, a cărei firmă colorată în albastru, cu reprezentarea imaginii Titanicului în colţul stânga de sus, a devenit şi s-a păstrat ca un simbol al oraşului, supravieţuind "modernismelor" luminoase care au răzbit în urbea Titanicului Vals.

"I-am iubit oamenii şi pridvoarele"

De oameni ca Spirache Necşulescu - funcţionarul de prefectură, cu leafă mică, soacră ambiţioasă şi copii mari, care zi de zi împătureşte frumos ziarul şi îşi ia şi din cuierul în formă de coarne de bou pălăria prăfuită, cu boruri lăsate şi panglică roasă, ca să meargă să citească gazeta în grădina publică, personajul pe care o neaşteptată moştenire de 50 de milioane de lei îl aruncă într-o lume pe care nu şi-o imaginase niciodată pentru el - Tudor Muşatescu a fost pur şi simplu fost fascinat. A ţinut să-i facă nemuritori, trecându-i prin condeiul său.

"Câmpulungului ăstuia i-am iubit oamenii şi pridvoarele, burniţele şi parcurile, copiii şi pensionarii... Am iubit, într-un cuvânt, toată marfa pe care acest pitoresc şi, pentru mine, unic oraş de pe lume mi-a oferit-o pe tarabele lui de soare, în coşurile lui de flori şi pe pârtiile de săniuş", mărturisea Tudor Muşatescu despre târgul adolescenţei sale, pe care l-a făcut nemuritor în piesa sa de căpătâi.