A murit Elena Arnăuţoiu, simbol al rezistenţei anticomuniste
0Duminică 30 iunie s-a stins din viaţă Elena Arnăuţoiu (100 de ani), un simbol al luptei anticomuniste, sora fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, cei care au condus cea mai lungă şi puternică rezistenţă anticomunistă din Europa, între 1949 şi 1958. Ultimul interviu acordat de Elena Arnăuţoiu a fost pentru Adevărul, la sfârşitul anului trecut.
Născută pe 12 aprilie 1919 la Nucşoara, Elena Ion Arnăuţoiu locuia de câteva decenii la Câmpulung Muscel. A petrecut aproape şapte ani de închisoare în teribilele penitenciare comuniste, şi-a pierdut patru fraţi şi părinţii (mama sa a murit după 10 ani de închisoare. O eroină care a trecut prin multe drame familiale dureroase, însă care nu s-a lăsat doborâtă vreodată. În luna noiembrie 2018, cu câteva zile înainte de a acorda ultimul interviu pentru Adevărul, Elena Ion Arnăuţoiu mai trecuse printr-o dramă: băiatul său s-a stins din viaţă. Pe parcursul interviului pe care l-am realizat atunci, doamna Arnăuţoiu s-a oprit de câteva ori din dialog pentru că o podideau lacrimile şi amintirile. „Mă doare foarte rău de ce a ajuns acum România”, spunea Elena Arnăuţoiu la finalul acelui interviu.
În august 2016, Elena Ion Arnăuţoiu a fost decorată de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler pentru curajul de a lupta împotriva regimului comunist.
Între 1949 şi 1958, în comuna argeşeană Nucşoara a fost organizată cea mai puternică şi lungă rezistenţă anticomunistă din Europa. Cei care au luptat împotriva regimului comunist au fost conduşi de fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu. Grupul iniţial, format din 16 partizani, a fost susţinut de sute de oameni din comună, inclusiv de numeroase femei, printre care s-a numărat şi Elena Arnăuţoiu.
„Dacă ar mai fi trăit fraţii mei şi ar fi văzut ce se petrece în ţara asta ar fi fost dezolaţi”
În decembrie 2017, într-un alt interviu acordat pentru Adevărul, Elena-Ion Arnăuţoiu era extrem de dezamăgită de situaţia actuală din România: ”Am 99 de ani şi am trăit toate epocile astea. Şi îmi dau seama câtă demnitate era pe vremea când era Regele, câtă cinste, câtă omenie, câtă respect. Era cu totul altă viaţă. Dacă ar mai fi trăit fraţii mei şi ar fi văzut ce se petrece în ţara asta ar fi fost dezolaţi. Şi-ar fi dat seama că au murit degeaba. Asta este... Cum a fost România noastră, cu oameni cinstiţi, cu oameni harnici şi primitori, oameni care aveau unde munci şi cum e acum... Unii mor de foame, alţii pleacă în ţări străine să îşi câştige pâinea de toate zilele. Ruşine pentru ţara noastră!”.
În august 2016, la scurt timp după ce a fost decorată de către preşedintele Klaus Iohannis, Elena Arnăuţoiu acorda un amplu interviu pentru Adevărul. Legat de momentul care a marcat-o cel mai mult în închisoare, Elena Arnăuţoiu spunea atunci:
„Eram înnebunită când vedeam suferinţa şi chinurile femeilor care erau în celulă cu mine. Dar momentul care m-a marcat cel mai mult a fost ziua în care i-au dus pe fraţii mei Petre şi Toma să-i execute. Am aflat de la cineva acest lucru. Ulterior, la Jilava, în celulă cu mine era şi o cumnată, soţia lui Petre. Într-o zi, a venit o miliţiancă şi ne-a spus că a fost de faţă când l-au executat pe Toma. Această miliţiancă mă cunoştea, pentru că înainte să fie în Miliţie, fusese femeie de serviciu peste drum de casa mea. Şi când m-a văzut pe mine în celulă a rămas uimită. În ziua execuţiei, i-au dus pe toţi pe o bucată de pământ în jurul căreia erau 16 gropi. Primul pe care l-au executat a fost Toma. L-au dus în lanţuri la marginea gropii. A refuzat să fie legat la ochi şi a spus: „Vreau să văd cu ochii mei glonţul care mă va ucide“. Ultimele sale cuvinte au fost: „Trăiască Armata Română!“. Au tras în el, n-a murit de primul glonţ, l-au aruncat în groapă şi au turnat var peste el, aşa a murit. Ceilalţi 15 au fost executaţi la intervale de câte un sfert de oră”.
Marea dramă a Elenei Arnăuţoiu a fost că nu a reuşit să găsească locurile în care au fost îngropaţi fraţii şi părinţii săi.
Dumnezeu să o odihnească în pace!