Ruta icoanelor făcătoare de minuni de la mănăstirile din Munţii Stânişoarei. Cum au ajuns, cu secole în urmă, în Moldova

Prin Munţii Stânişoarei sau la poalele Ceahlăului, în ţinutul Neamţului, ascunse în codri seculari sunt câteva mănăstiri unde se află icoane făcătoare de minuni.

Pentru că se apropie Paştile 2022, sărbătoare care în acest an nu va mai fi una cu restricţii pandemice, un posibil itinerariu pentru cei care vor să fugă de cotidianul urban este aşa-numita „Rută a icoanelor făcătoare de minuni din Neamţ“. Destinaţia poate fi şi o alternativă de vară, pentru petrecere a concediului. 

În ţinutul străjuit de Ceahlău, la poalele lui ori ascunse prin codrii seculari din munţii Stânişoarei, sunt câteva lăcaşuri la fel de vechi, care adăpostesc icoane considerate făcătoare de minuni. Pelerinul sau simplul turist le poate descoperi la mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria, Văratec, Agapia, Bistriţa, Durău sau Horaiţa din judeţul Neamţ. 

Ruta este uşor de parcurs, şoselele sunt bune şi

traseul însumează puţin peste 200 de kilometri (Mănăstirea Horaiţa - Mănăstirea  Agapia - 45 km; Mănăstirea Agapia - Mănăstirea Neamţ - 23 km; Mănăstirea Neamţ - Mănăstirea Durău - 58 km; Mănăstirea Durău - Mănăstirea Bistriţa - 80 km). 

Puncte de plecare pot fi oraşele Piatra Neamţ, Târgu Neamţ sau Bicaz, pe drumurile naţionale 15B, 15C şi 15F, care fac legătura dintre Moldova şi Ardeal. 

Cât despre odoarele de la diferite aşezăminte iată ce scria în cartea „Sfintele icoane făcătoare de minuni din România“ (Editura Episcopiei Romanului, 1999), arhimandritul Ioanichie Bălan, ucenicul duhovnicului Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria: „Unele icoane sunt vindecătoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducătoare de ploi binecuvântate şi protectoare ale mănăstirilor şi familiilor credincioase. Fără îndoială, toate icoanele sunt făcătoare de minuni şi ajutătoare credincioşilor. Dar unele poartă o charismă specială, pe care o simte numai cel ce se roagă mult şi cu lacrimi în faţa sfintelor icoane“. 

Ajuns la renumita Mănăstire Neamţ, care-i denumită şi „Ierusalimul Ortodoxiei Române“, te întâmpină, în una dintre bisericile lăcaşului, Maica Domnului „Odighitria“ (Îndrumătoarea), sau „Lidianca“, cea mai veche şi mai valoroasă icoană făcătoare de minuni din România. Puterea duhovnicească a acesteia ar veni şi de la vechimea ei, fiind datată ca realizare în anul 665.  

Tradiţia şi unele vechi însemnări arată că ar fi o copie după cea a icoanei Maicii Domnului pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida (de unde şi denumirea „Lidianca“), oraş din Israel unde a fost

înmormântat Sfântul Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. A fost donată voievodului Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Neamţ pe la 1415 sau câţiva ani mai târziu. 

„Trihiruşa“, „Axioniţele“, Grigorescu şi Tonitza 

Altă comoară nepreţuită de la acest aşezământ este şi icoana Maicii Domnului cu trei mâini, căreia i se mai spune „Trihiruşa“. E o copie după una de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos şi este la aşezământul monahal din judeţul Neamţ de aproape două secole şi jumătate. A fost adusă la mănăstire în 1788, de către Sfântul cuvios Paisie, stareţ în perioada 1776 -1794. 

Icoana Sfintei Ana i-a fost dăruită voievodului Alexandru cel Bun FOTO Bistritammb.ro

Apariţia celei de-a treia mâini pe icoană este legată de o minune petrecută în viaţa Sfântului Ioan Damaschinul, care a trăit în secolul al VIII-lea. Legendele spun că acesta a fost pedepsit de împăratul Leon Isaurul al Damascului prin tăierea mâinii, pentru că ar fi fost apărător al celor „sfinte“. Sfântul s-ar fi rugat Maicii Domnului să îl vindece, lucru care s-a petrecut. 

Alte două aşezăminte monahale din Neamţ, la fel de căutate de pelerini, sunt cunoscutele Agapia şi Sihăstria. Şi aici sunt la mare preţ icoane ale Maicii Domnului, cărora li se mai spune „Axioniţa“ sau „Axion Estin“, care din greacă se traduce „Cuvine-se cu adevărat“. 

Cea de la Agapia este o lucrare veche şi valoroasă artistic. Se spune că a fost dăruită Schitului Boiştea de către ctitor, ieromonahul Macarie Bou, în secolul al XIV-lea, iar când acesta a fost desfiinţat, a ajuns la Mănăstirea Topoliţa şi de aici la Mănăstirea Gârcina, în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595 - 1606.). În 1803, când călugăriţele de Gârcina au plecat la Agapia, au luat cu ele şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul. 

La Mănăstirea Bistriţa, ctitorie succesivă a patru voievozi muşatini, Alexandru cel Bun, Ştefan cel

Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu, este icoana Sfintei Ana, cunoscută ca fiind „cea mai vestită icoană procesională din ţară în vremuri de secetă şi întristare“. Este o creaţie a artei

bizantine, primită în dar de către Alexandru cel Bun, în 1407, de la împăratul Manuel II Paleologul şi de la soţia sa, Ana. 

Pictura bisericii Mănăstirii Durău a fost realizată de către maestrul Nicolae Tonitza FOTO Doxologia.ro

Continuând periplul la lăcaşurile de cult din Neamţ, o altă icoană considerată a fi făcătoare de minuni poate fi văzută la Horaiţa. O reprezintă pe Maica Domnului, a ajuns aici în anul 1824 şi este „salvarea

credincioşilor, a ogoarelor şi animalelor la vremuri de secetă“. Odoare nepreţuite mai sunt la mănăstirile Agapia, unde picturile poartă semnătura lui Nicolae Grigorescu, precum şi la Durău, unde Nicolae Tonitza şi ucenicii săi şi-au lăsat amprenta, spre admiraţia vizitatorilor. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Legendele schitului îngropat de avalanşă. „În ziua de Paşti, un munte de omăt, desfăcându-se şi surpând stâncile, au îngropat schitul cu toţi săhaştrii“

Ţinutul Zimbrului, uriaşă recunoaştere la Berlin. Locul 1 mondial în „Top 100 Sustainable Destinations”