Reuşită în Himalaya. Adrian Laza, alt optmiar cucerit. „Este un alt fel de om. Nu face parte din această lume“ FOTO
0O nouă reuşită în Himalaya este „semnată“ de către Adrian Laza, un alpinist care şi-a trecut în cont alt optmiar cucerit. „Este un alt fel de om. Nu face parte din această lume“, l-a descris soţia.
Inginerul silvic Adrian Laza, un alpinist în vârstă de 59 de ani, din Dragomireşti - Neamţ, cu dublă cetăţenie, româno-canadiană, a reuşit, pe 25 mai 2023, o altă performanţă. La ora 07.30, în Nepal, a pus piciorul pe vârful Kangchenjunga, 8.586 de metri, astfel că palmaresul său s-a îmbogăţit, acesta fiind al unspezecelea optmiar urcat.
Anul trecut, succces a avut în alte trei ascensiuni pe optmiari din Himalaya (în doar 27 de zile), iar în 2021, alte patru. Despre ultima, care s-a desfăşurat în condiţii foarte grele, extreme, a relatat Ina Laza, soţia alpinistului, care dă detalii, pe Facebook, într-un jurnal al expediţiilor, aşa cum a făcut-o la mai multe.
Spune că au existat expediţii care au funcţionat perfect, în care toate stelele s-au aliniat, vremea a fost cât de cât favorabila, Adrian sănătos şi pregătit iar rezultatele au fost spectaculoase. Dar sunt şi altele care epuizează şi ultima picătură de energie, care testează răbdarea până la limita suportabilităţii. Şi în care frustrarea creşte pe zi ce trece şi pare că ai pierdut „lupta“ înainte de a o începe.
Aşa a fost pe Everest, în 2017, când Adrian Laza s-a întors aproape orb de la câţiva metri de vârf, la fel Nanga Parbat, urcat anul trecut. Dar Kangchenjunga a depăşit toate limitele de voinţă şi răbdare, împingându-l pe alpinist aproape de epuizare totală.
Kangchenjunga, cucerit pe ninsoare, vânt şi la -35 grade
„Din 24 aprilie, Adrian a stat în tabără de bază la peste 5.500 de metri, în Kangchenjunga, aşteptând o fereastră de vreme suficient de mare pentru a încerca să atingă vârful. Vremea a fost dificilă aproape în toata Himalaya anul acesta. Până săptămâna trecută, când a apărut o oportunitate de vreme şi au început să urce“, povesteşte Ina Laza.
Din păcate, la 8.100 de metri, în plină noapte, cu ninsori şi vânt puternic, şerpaţii din echipa de fixare a corzilor au luat un traseu greşit, iar toţi cei care urcau în urma lor s-au trezit, după şase ore, pe un alt vârf, la 8.300 de metri. Au hotărât că era prea târziu pentru a încerca vârful corect şi au coborât, pe 19 aprilie fiind iar în tabăra de bază.
Aici, Adrian Laza s-a odihnit doar două zile, săptămâna trecută părând că apare o nouă „fereastră“ de vreme bună, dar puţini alpinişti mai aveau puterea să încerce iar ascensiunea. Românul a făcut-o, ajungând, pe 24 mai, în tabăra patru, dar pe seară vremea s-a stricat iar. Totuşi, a doua zi, la 07.30, pe ninsoare, vânt şi la -35 grade, Adrian Laza a reusit să ajungă pe vârf, la 8.586 de metri.
„Nu pot găsi cuvintele potrivite pentru a descrie frica noptii trecute (24/25 mai - n.red), amestecată cu un sentiment de uimire că poate sa urce din nou la peste 8.000 de metri, după doar câteva zile şi după săptămâni petrecute la 5.500 m. Nu ştiu ce-i şoptesc munţii aceia, nu ştiu de unde îşi găseşte resursele să meargă înainte, să încerce mereu, să nu renunţe niciodată. Sunt convinsă că este un alt fel de OM, diferit de noi, cei din jurul său. Dar, uneori, precum astăzi, am senzaţia că nu face parte din această lume“, a mai notat Ina Laza.
„Lacrimile îmi îngheaţă pe obraji“
Dorinţa lui Adrian Laza este de a cuceri toţi cei paisprezece munţi de peste 8.000 de metri din lume, acum mai rămânându-i doar trei, pentru a finaliza proiectul, doi în Pakistan şi unul în China. Ar mai fi de spus despre româno-canadianul că era pasionat de alpinism de prin tinereţe, dar s-a apucat de urcat pe marile vârfuri destul de recent.
Pe la vârsta de 50 de ani, atunci când pentru alţii ideea de a face sport este ceva ireal. Primul optmiar himalayan urcat de Adrian Laza a fost în 2016, Cho Oyu - 8.201 metri. Pe 16 mai 2019 s-a consemnat ascensiunea reuşită pe Everest (după o încercare în 2017), altele fiind pe Annapurna1, Lhotse, Manaslu, Dhaulagiri, Nanga Parbat, Gasherbrum II, etc.
În expediţiile sale de pe înălţimile Terrei, alpinistul a trăit clipe frumoase, de neuitat, dar şi dramatice, îngheţându-i ochii şi degetele, plus că a văzut cum se moare în Hymalaya, sau a trecut pe lângă cadavrele altora, răpuşi de epuizare şi de condiţiile meteo extreme. La prima încercare de a cuceri Everestul, în 2017, a asistat nepuncios la sfârşitul unui alpinist american. Iată ce nota:
„Văd un alpinist întins pe jos. Ne apropiem de el şi îmi dau seama că, de fapt, nu se odihneşte, ci... efectiv moare. Pe faţă are băşici mari albe, mânile îi tremură uşor. Murmură ceva dar nu se înţelege ce. Nu e nimeni lângă el, nici un sherpaş. Mi-am amintit ce am citit prin cărţile de alpinism. Murmur o rugă în gând. Lacrimile îmi îngheaţă pe obraji şi mă simt mai neputincios ca niciodată în viaţa mea“.