Omul care ştia toate secretele părintelui Iustin, duhovnicul Moldovei. „Eram cam prăpădit, vai de capul meu! Deodată, a ieşit el la mine la uşă”
0Părintele Iustin Pârvu, ctitorul Mănăstirii ”Petru Vodă” din Neamţ, a fost zeci de ani duhovnicul la care credincioşii veneau să se spovedească şi să primească sfaturi de viaţă. La rândul său, părintele Iustin a avut nevoie, în momentele grele ale vieţii, să-şi deschidă sufletul în faţa unor duhovnici care i-au marcat existenţa.
Părintele Iustin Pârvu a trăit cea mai mare încercare a vieţii în perioada în care a stat închis, timp de 16 ani, în temniţele comuniste, pedepsit pentru că nu s-a lepădat de credinţă şi bănuit de activităţi legionare.
„A fost torturat şi anchetat până în august 1949 la închisoarea din Suceava, de unde a fost transferat la Aiud, închisoare comunistă pentru intelectuali. Aici a rămas până în 1951, când a fost trimis în lagărul de muncă silnică de la Baia Sprie. Aici a rămas până în 1954, când a fost mutat la Gherla şi apoi în alte închisori” , se precizează în biografia sa publicată pe site-ul oficial al mănăstirii Petru Vodă.
„Nu mai eram o persoană, eram un număr, 267. Nici nu ne dădeau voie să ne strigăm pe nume; toţi purtam numere. Puteţi să vă imaginaţi aceasta?” – Iustin Pârvu
Memorabil este momentul 1960, la expirarea pedepsei, atunci când răspunzând întrebării ce va face după ce va fi eliberat, părintele Iustin a răspuns: „O iau de unde am lăsat-o cu slujirea Bisericii!”. Pentru acest răspuns, s-a ales cu încă 4 ani de închisoare pe care i-a executat în Delta Dunării, în lagărul de la Periprava.
„Vii de departe, nu? Vii de departe!”
Pe 14 mai 1964 părintele Iustin a fost eliberat după 16 ani de temniţă grea. Într-un interviu publicat în numărul 39 din revista Atitudini, părintele Iustin a povestit cât de greu i-a fost şi în anii care au urmat. Întrebat ce a făcut imediat după ce a ieşit din închisoare, părintele Iustin a relatat scena spovedaniei pe care a făcut-o la mănăstirea Sihăstria.
„Aveam o dorinţă foarte mare încă de când eram în puşcărie, să ajung şi să-mi spovedesc sufletul la Părintele Paisie Olaru. Am simţit o afinitate sufletească între mine şi Părintele Paisie. Aşa că prima dată m-am dus direct la Sihăstria, la Părintele Paisie, aşa murdar cum am ieşit din temniţă, nici acasă nu ajunsesem”.
Părintele Paisie Olaru FOTO: doxologia.ro
Iustin Pârvu mărturisea în interviul din „Atitudini” că a vrut mai întâi să-şi odihnescă sufletul înainte de a se revedea cu familia şi cu ceilalţi oameni.
„Am ajuns într-o sâmbătă seara la Sihăstria, în timpul unei privegheri foarte frumoase, ce mi se părea îngerească. Şi eram tuns chilug. A doua zi m-au îmbrăcat şi pe mine acolo, am ieşit la Vohod şi atunci m-am împărtăşit prima dată, după ce am ieşit din temniţă”
Mai înainte de a fi spovedit de părintele Paisie, Iustin Pârvu a fost ascultat de părintele Cleopa. Stareţul de la Sihăstria nu s-a arătat prea încântat de modul în care Iustin ţinea slujba sfintei Liturghii în temniţele comuniste, drept pentru care i-a dat de făcut canoane bisericeşti.
„I-am spus de toate treburile astea, dar părintele a început să scoată dosarele de canoane. Când a auzit că în loc de epitrahil puneam un prosop, apoi a scos Pidalionul şi dă-i canoane. El nu prea a înţeles situaţia asta grea din puşcării. N-avusesem eu destule canoane în puşcărie?”, îşi amintea Iustin Pârvu în interviul publicat de revista fundaţiei care îi poartă numele.
Părintele Cleopa FOTO: basilica.ro
Acesta a fost un alt motiv pentru care Iustin a ajuns la Paisie Olaru, pe care l-a considerat un adevărat duhovnic.
„Am stat la rând o jumătate de zi, fără să spun nimic cine sunt, şi am aşteptat până ce-mi venea rândul acolo; eram cam prăpădit, vai de capul meu! Când deodată, a ieşit el la mine la uşă. S-a uitat la mine aşa lung, m-am ridicat şi eu de pe scăunel, acolo, şi m-a îmbrăţişat bătrânul: „Vii de departe, nu? Vii de departe. Hai în chilie”. Şi am stat în sfârşit de vorbă cu el şi mi-a rămas duhovnic o perioadă”, descrie Iustin scena primei întâlniri cu Paisie Olaru.
Părintele Antim, duhovnicul de la Secu
După ce s-a spovedit la Sihăstria, părintele Iustin a mers acasă, la Petru Vodă, silit de Securitate care nu îi dădea voie să se întoarcă la mănăstire.
„Asta era singura mea dorinţă – să revin la mănăstire, după care îmi ardea sufletul”
Pentru că i s-a refuzat întoarcerea în mănăstire, timp de doi ani, părintele Iustin a lucrat ca muncitor forestier. În 1966, chiar la iniţiativa ofiţerului de securitate care îl avea sub observaţie, Iustin Pârvu a fost reprimit în monahism la Mănăstirea Secu din Neamţ, unde i-a avut ca duhovnici pe părintele Epifanie Acatrinei şi pe părintele Antim Găină.
Părintele Iustin în anul 1967 împreună cu duhovnicul său, protosinghelul Epifanie Acatrinei la Mănăstirea Secu într-una din primele ascultări de după reprimirea în monahism FOTO: manastirea.petru-voda.ro
„Părintele Antim Găină era un preacuvios şi sfânt. În vara anului 1974 a răposat în braţele Părintelui Iustin, care mereu l-a dat pe duhovnicul său pildă de cea mai autentică şi mai înaltă viaţă monahală”, se arată în biografia oficială a părintelui Iustin Pârvu.
În anul 1975, Iustin a primit aprobarea regimului să călătorească la Muntele Athos.
„Deşi i s-a sugerat să rămână acolo, a preferat să se întoarcă în ţară, iar autorităţile l-au mutat cu domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Bistriţa, lângă Piatra Neamţ. Aici, împreună cu alţi duhovnici mari ai acelei vremi, s-a îngrijit de bună-starea duhovnicească şi de educaţia creştină şi naţională a tuturor creştinilor care l-au căutat”.
În toamna anului 1991, după o scurtă reîntoarcere la Mănăstirea Secu, a revenit în satul natal, Petru Vodă, unde a pus temelia mănăstirii de călugări, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.
Părintele Iustin, în satul Petru Vodă înconjurat de familie şi credincioşi 1970 FOTO: manastirea.petru-voda.ro
Pe aceeaşi temă:
Părintele Iustin, profeţie înspăimântătoare: „12 luni de linişte, după care vine urgia“