Martori ai istoriei din vremuri zbuciumate. Extrem de puțini veterani de război mai trăiesc în România
0Pe data de 29 aprilie a fiecărui an, în România se sărbătoreşte Ziua Veteranilor de Război, o categorie de oameni speciali. Din păcate, martorii unor evenimente cruciale din istoria ţării sunt tot mai puţini.
Manifestări dedicate acestei zile au fost organizate şi în ţinutul străjuit de masivul Ceahlău, fiind depuneri de coroane în cimitirele din Piatra Neamţ sau Roman, la care s-au adăugat acţiuni ale unităţilor militare. Locotenent colonel (r) Gheorghe Filimon, preşedintele Filialei Neamţ a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, a furnizat câteva date.
În România, săptămâna trecută, mai erau în viaţă 640 de veterani de război, doar 62 mai fiind în localităţile Neamţului. Doi dintre ei locuiesc în Piatra Neamţ, cinci la Roman, iar restul în diverse localităţi rurale.
Majoritatea au vârste cuprinse între 97 şi 98 de ani, dar mai există 14 persoane care au peste 100 de ani. Zilele trecute, o acţiune a fost organizată de Baza Logistică „Zargidava“ Roman.
Într-o postare pe Facebook, purtătorul de cuvânt al unităţii, locotenent colonel Cosmin Bibere, a menţionat că reprezentanţii bazei au participat şi anul acesta la campania „Onor Veteranilor de Război“, fiind distribuite pachete cadou tuturor veteranilor din Neamţ, pentru a aduce în sufletul acestora un strop de bucurie şi un semn că nu au fost uitaţi.
„Cu gândul la trecutul glorios de luptă al înaintaşilor noştri, ne-am alăturat şi anul acesta campaniei. Le mulţumim veteranilor de război, le urăm viaţă îndelungată şi le transmitem profunda noastră preţuire şi recunoştinţă. Împovăraţi de ani, dar cu chipurile luminoase, veteranii reprezintă în continuare expresia vie a onoarei şi demnităţii Armatei României!“.
Până recent, în Neamţ trăia ultima femeie veteran de război din județ şi printre puţinele din România. Maria Pantazi, născută pe 6 septembrie 1921, a decedat pe 7 martie 2024, fiind înmormântată cu onoruri militare. A fost martora regalităţii, celei de-a doua conflagraţii mondiale, comunismului şi a democraţiei postdecembriste.
„În 1943, am fost voluntar, o vară, la spitalul din Piatra Neamţ, ca infirmieră. Era în timpul războiului şi eu ajutam doctorul care pansa şi curăţa rănile soldaţilor. Eram la o secţie unde erau numai răniţi cu infecţii şi nu am rezistat mai mult de o lună. Apoi am plecat la un spital de campanie din Bucureşti, care venise o perioadă şi în Piatra Neamţ“, declara veterana la împlinirea a 100 de ani.