Apel de suflet de la un român adoptat în SUA. „Am nevoie să fac pace cu mine însumi“
0„Poate frăţiorii mei vor vedea postarea şi se vor recunoaşte în aceste rânduri. Am nevoie să fac pace cu mine însumi“. Este apelul de suflet al unui român adoptat în SUA cu ani în urmă, care vrea să-şi cunoască fraţii rămaşi în România.
Acum cetăţean american, bărbatul ajuns la vârsta de 37 de ani a postat, zilele trecute, pe pagina de Facebook a Asociaţiei „The never forgotten Romanian Children - Copiii niciodată uitaţi ai României“, că s-a născut în municipiul Piatra Neamţ și își caută membrii familiei biologice.
„Numele meu, înainte de adopţie, a fost Nicolae Vasile. M-am născut pe 30 decembrie 1985 undeva în Piatra Neamţ, probabil la Spitalul Judeţean. Am fost adoptat în Statele Unite în 1992, când aveam șapte ani. Tot ce am fost până atunci a rămas în România pentru că nu deţin niciun document dinaintea adopţiei“.
Aceste rânduri sunt consemnate într-un apel de suflet al românului din SUA, care mai precizează că are doar o singură informaţie vitală, ce l-ar putea ajuta în demersul său. Ştie că ar mai avea cinci fraţi, trei fete şi doi băieţi, el fiind cel mai mic dintre ei. Iar românul din SUA speră că va reuşi în încercarea sa de a-și găsi familia biologică:
„E posibil ca părinţii biologici să se fi numit Nicolae. Poate frăţiorii mei vor vedea postarea şi se vor recunoaşte în aceste rânduri. Tot ce am nevoie este distribuirea voastră. Este important ca să ajungă la ei, pentru că vreau să îi cunosc, vreau să înţeleg cât mai multe din trecutul meu. Am nevoie să fac pace cu mine însumi. Vă mulţumesc!“.
După postarea pe pagina de Facebook a Asociaţiei „The never forgotten Romanian Children - Copiii niciodată uitaţi ai României“ au apărut aproape 200 de comentarii, marea majoritate de încurajare, dar fără nimic reprezentativ pentru a da de vreun „fir“ în găsirea părinţilor sau a fraţilor celui adoptat în SUA. Iată ce se precizează în unul dintre ele:
„Dumnezeu să îţi ajute, niciodată să nu îţi pierzi speranţa. Să nu îţi judeci niciodată părinţii că te-au dat, poate dacă ramâneai în ţară îţi era mai greu să stai prin case de copii. Eu am simţit pe propria piele, dar Dumnezeu m-a ajutat şi mi-am făcut o familie minunată, cu toate că şi eu am un frate căruia nici nu ştiu cum îi arată chipul. Chiar dacă am de toate, simt în inima mea că ceva lipseşte“.
În aprilie 2021, tot în urma unui apel postat pe Facebook, două surori care fuseseră adoptate în SUA de la un orfelinat din Neamţ şi-au găsit rudele din România. Erau stabilite în California şi le-a răspuns un frate, care le-a spus: „Sunt fratele vostru mai mic, mama noastră este Gabriela, este despărţită de tatăl vostru din 1991 din vară. Aş vrea să iau legătura cu voi“.