Secretele masonice de la Oradea. Loja Sfântului Ladislau, clădirea care încă mai alimentează legende despre o reţea imensă de poteci subterane
0Oradea a fost pusă pe harta oraşelor unde masonii au avut o activitate intensă. Clădirea care şi astăzi se află la intrarea în parcul Bălcescu aminteşte de loja masonică a regelui Ladislau.
Pe strada Universităţii din Oradea, la numărul 4, este amplasată o clădire în jurul căreia, dar mai ales în interiorul său, a plutit o atmosferă de misticism şi mister. Este vorba despre clădirea care a adăpostit aproape o jumătate de veac Loja Masonică „Sfântul Ladislau”. Construcţia eclectică, cu elemente dominante neoclasice, îi are ca arhitecţi şi constructori pe doi membri ai Lojei masonice de la Budapesta, Bálint Zoltán şi Jambor János.
Fără a fi o construcţie impunătoare sau masivă, ea intră în atenţia iubitorilor de arhitectură ca singura clădire din oraş construită după tipic strict masonic. Faţadei, conform normelor constructive masonice, îi lipsesc cu desăvârşire ferestrele, având doar un portic bine marcat. Acesta este mărginit de doi pilaştri laterali, iar spre centru are două colonete terminate în sobre capiteluri dorice. Partea superioară a porticului este dată de un antablament compus din: arhitravă, friza, corniţă si, în fine, un fronton triunghiular. Toate aceste elemente constructive de factură neoclasică erau îmbinate la un moment dat cu ornamentaţii specifice masoneriei.
Din păcate atât „ochiul divin”, încadrat în triunghiul de raze, cât si statuile de sfincşi au dispărut.
Se spune că în mijlocului clădirii era imprimată o piramidă cu un ochi deschis, ce radia razele soarelui. Pe lângă asta, erau două perechi de sfincşi, care te priveau de pe acoperiş. Clădirea ascundea secrete dincolo de faţadă, iar la începutul secolului al XX-lea circulau în Oradea legende privind tuneluri care porneau de la subsolul clădirii şi împânzeau oraşul.
Loja orădeană a fost înfiinţată la 31 octombrie 1876, de către doi fraţi, Sigismund şi Francisc Berkovits, medic stomatolog, respectiv avocat, primul dintre cei doi fiind maestrul lojei.
Membrii lojei erau împărţiţi în trei grade: ucenicii, calfele (iniţiaţii) şi maeştrii, la fel ca în vechile bresle medievale. Arhitectul Zoltan Balint era membru al lojei masonice din capitala Ungariei, iar în anul 1901 a primit o comandă din partea lojei orădene pe care o va onora împreună cu Jambor Lajos, un colaborator la fel de valoros, cu care a semnat mai multe proiecte budapestane.
La 9 mai terenul a devenit proprietatea lojei, iar în câteva luni construcţia a fost teminată. Clădirea a fost inaugurată într-o sâmbătă, la 1 februarie 1902. Invitat la eveniment, Ady Endre a scris un material publicat în presa locală.
Între activităţi cea mai importantă era oficierea ceremoniilor proprii, în secret, precum şi o activitate publică constând în acte de binefacere şi de acţiune socială în spriritul libertăţii, egalităţii şi frăţietăţii.
Potrivit unor cercetări recente ale unor istorici importanţi, în ciuda riturilor, ideilor şi simbolurilor bizare, masoneria a avut un rol important în lupta de emancipare a românilor începând, se pare, de la Horea, Supplex Libellus Valachorum, sau revoluţia de la 1848. Faptul se explică prin spiriritul de fraternitate specific masoneriei prin care membrilor elitei româneşti li s-a deschis o cale de acces spre membri ai elitelor europene.
În 1919, guvernul bolşevic al lui Bela Kun instalat la Budapesta a încurajat acţiunile împotriva lojilor masonice, a bibliotecilor şi a membrilor acestora, iar în final masoneria a fost scoasă în afara legii (1920). Ulterior, clădirea a avut diverse destinaţii începând cu cea de spital, apoi creşă, grădiniţă, ş.a., iar astăzi este sediul Direcţiei Regionale a Vămilor.
Vă mai recomandăm: