Oamenii sorcoviți de băieți în prima zi din Anul Nou vor avea parte de noroc și belșug
0Obiceiul sorcovitului s-a mai păstrat doar pe la sate, acolo unde copiii colindă pe la casele oamenilor cu crenguțe de brad împodobite. Chiar dacă mulți dintre colindători nu știu semnificația sorcovitului, se spune că cel mai bun semn de belșug și noroc în noul an este ca un băiat să fie primul care îți trece pragul casei.
Obiceiul sorcovitului din casă în casă se practică în ziua de Anul Nou. Grupuri de copii își sorcovesc părinții și pornesc apoi cu urări de bine pe la casele cunoscuților. În ziua de azi, cei mici colindă cu sorcove împodobite cu beteală și flori de hârtie. „Eu merg cu sorcova la bunici în fiecare an și primim în schimbul urărilor bani de buzunar", spune Marius Fălăuș, un băiețel în vârstă de opt ani. În Oradea, copiii își mai amintesc de sorcovă și ultimele săptămâni de școală înainte, de sărbători. „Obiceiul sorcovitului, ca și plugușorul sau capra sunt ilustrate de copii în serbări" spune educatoarea Mihaela Chinceș.
De sorcovă își amintesc și romii, cei care pornesc colinda, în tramvaie, pe străi și la ușile orădenilor încă din 30 decembrie.
Tradiția Sorcovei
Sorcovitul este o bătaie rituală, gest atestat frecvent în obiceiurile calendaristice (bătutul pământului cu maiurile, bătutul toacei), dar și în practica cotidiana (bătutul pe umăr).
În trecut, sorcova era confecționată din rămurele de pomi fructiferi sau de trandafiri. Aceste crenguțe erau puse în apă încă din 30 noiembrie, de Sfântul Andrei. Aceasta era adevărata semnificație a gestului augural (tinerețe, vigoare, belșug). Apoi, sorcova a fost realizată dintr-o nuia cu ramurile împodobite cu fire colorate de lână și fir de busuioc. La sfârșitul cântecului, copiii seamănau simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncau în casă şi asupra celor din casă. După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agățată de peretele de la est al casei, la icoană, sau în alt loc curat al gospodăriei.